În sectorul 5, pe bulevardul Kogălniceanu, peste drum de Facultatea de Drept, se află blocul din București în care au stat, de la nr. 41 la 45, probabil, cele mai multe personalități ale României.
Pe lângă Liviu Rebreanu, sau Eugen Lovinescu, plăcuțele memoriale mai amintesc azi de Caius Iacob, Theodor Capidan, Iuliu, Veronica și Anton Șuteu, sau Lia Manoliu. Deși nu există o plăcuță, acolo a locuit și marele fotbalist Ilie Balaci.
Citește și Casa în care se întrunea Sburătorul. La pas prin Sectorul 5
Caius Iacob
Născut la Arad pe 29 martie 1912, Caius Iacob a fost matematician, membru al Academiei Române. A fost profesor la Universitatea din București și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Cariera universitară și-a început-o în 1935 ca asistent la Școala Politehnică din Timișoara.
A adus contribuții în domeniile mecanicii fluidelor și analizei matematice, preocupându-se în special de mișcările plane ale fluidelor incompresibile, de mișcările la mari viteze subsonice și supersonice, de soluțiile aproximative în dinamica gazelor, precum și de problema de limită din teoria potențialului.
În 1990 a fost ales senator din partea PNȚCD. Caius Iacob a fost singurul reprezentant al acestui partid în camera superioară a primului parlament ales liber după revoluția din 1989. În cadrul activității sale parlamentare, Caius Iacob a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Statul Israel, Republica Franceză-Senat, Republica Polonă, Ungaria și Republica Italiană.
Caius Iacob a fost președintele Secției Matematice a Academiei Române începând cu 19 martie 1980 și până la sfârșitul vieții sale
Theodor Capidan
Născut la 28 aprilie 1879, în Prilep, Macedonia, Theodor Capidan a fost lingvist. Fiu de negustori aromâni, a făcut școala primară în Perlepe, iar liceul în București.
A devenit doctor în filologia romanică la Weigand în Leipzig. A fost asistent la „Institutul Balcanic” din Leipzig, profesor de limba română și director la Școala Superioară de Comerț în limba română din Salonic, 1902-1919, conferențiar de dialecte transdanubiene la Universitatea din Cluj, 1924-1937, dar și profesor, apoi decan, 1927-1928, și prodecan, 1928-1929.
În 1937 a devenit profesor de limbi romanice la Universitatea din București. A colaborat al scrierea Dicționarului limbii române (DA), începând cu 1910. Din 1948, a continuat să activeze în cadrul Institutului de Lingvistică al Academiei Române.
Fiind un specialist în studiul limbii și trecutului românilor din Peninsula Balcanică, a adus contribuții de luat în considerare la studierea procesului de geneză a limbii române, recunoscând și aportul considerabil pe care l-au avut influențele alogene în acest proces. De asemenea, a abordat și evoluția relațiilor, celor de la nord de Dunăre, cu celelalte popoare din Balcani.
A fost autor al unor monografii lingvistice și etnografice referitoare la limba română și la dialectele sale sud-dunărene: aromân, meglenoromân și istroromân. S-a ocupat în special cu studiul limbii meglenoromâne sub numeroase aspecte: lexic, fonologie, etimologie, literatură populară și istoria limbii și a vorbitorilor ei.
Familia Șuteu
Iuliu Șuteu s-a născut în SUA, într-o familie de țărani emigrați, în 1913 din Transilvania, satul Tirimia Mare, în prezent județul Mureș. A revenit în România Mare în anul 1926, împreună cu părinții săi.
În perioada 1933-1940 a fost elev și șef de promoție al Liceului Militar Mihai Viteazul din Tg. Mureș, iar mai apoi, între 1940-1946, a urmat cursurile facultății de Medicină din București, pe care le-a absolvit tot ca șef de promoție al Institutului de Medicină Militară.
Între anii 1945-1950 a lucrat ca preparator la Catedra de Anatomie și Embriologie, precum și la Clinica chirurgicală condusă de acad. Nicolae Hortolomei.
În perioada 1950-1952 a lucrat ca șef al serviciului de chirurgie din Spitalul Militar Brașov, apoi, în 1952, este numit medic primar la Spitalul Militar Central, secția I Chirugie.
Între anii 1953 și 1954 a participat la Războiul din Coreea, efectuând în acest interval de timp peste 5.000 de intervenții chirurgicale.
În perioada 1964-1975 a fost șef al Secției Chirurgie 1 din Spitalul Militar Central. În anul 1974 a devenit, prin concurs, Profesor universitar și Șef al Clinicii de Chirurgie din Spitalul de Urgență Floreasca.
În perioada 1975-1985 a fost decan al Facultății de Medicină Militară a UMF București, părăsind Spitalul Militar pentru a se dedica activității universitare medicale.
În 1977 a obținut doctoratul cu teza intitulată Studiul eficienței măsurilor complexe în vederea reducerii urmărilor și sechelelor după hepatita acută virală prin dispensarizare, conducători științifici fiind prof. dr. Ion Gavrilă și Marin Voiculescu.
În 1991 a fost ales membru titular al Academiei de Științe Medicale. În același an a fost numit de Guvernul României președinte al Crucii Roșii din România, pentru a elabora, în noile condiții sociale de după 1989, noul statut al acesteia, a reorganizat societatea și alegerile organelor de conducere din toată țara.
În 1991 a fost pensionat din învățământ pentru limită de vârstă.
A avut un fiu, compozitorul și profesorul Anton Șuteu. Anton Șuteu, născut la Aiud, Albaa fost un compozitor și profesor.Studiile muzicale le-a început la Liceul de Muzică nr. 1 din București (1960-1966) cu Emilia Vlangali (pian), continuându-le la Conservatorul din București (1966-1972) cu Anatol Vieru (compoziție), Dragoș Alexandrescu (teorie-solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Nicolae Buicliu (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Aurel Stroe (orchestrație), Vinicius Grefiens (citire de partituri), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Constantin Bugeanu (dirijat orchestră).
S-a specializat la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma (1972-1974) cu Virgilio Mortari (compoziție).
În 2005, a devenit doctor în muzicologie la Universitatea Națională de Muzică din România.
Lia Manoliu
Născută la Chișinău, Lia Manoliu a fost atletă, laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Roma 1960 și Jocurile Olimpice de vară din Tokyo 1964 la proba de aruncare a discului.
În legislatura 1990-1992, Lia Manoliu a fost aleasă ca senator în municipiul București pe listele partidului FSN.
Între anii 1990-1998, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic Român.A murit din cauza unui infarct în ianuarie 1998 după ce a intrat în comă în timpul unei operații de tumoră pe creier cu o săptămână înainte. Este înmormântată la Cimitirul Bellu.
Cetățeanul TV
