Astăzi 22 aprilie 2022 se împlinesc 32 de ani de la începutul celei mai frumoase și de impact manifestații anticomuniste de după 1989: „Fenomenul Piața Universității!”, scrie pe Facebook Ionuț-Andrei Gherasim, pe atunci secretar personal al lui Corneliu Coposu.
Să nu uităm niciodată ceea ce s-a întâmplat acolo și în special MESAJUL dat de toți cei prezenți acolo: FĂRĂ ADEVĂR ȘI DREPTATE NU SE POATE FACE NIMIC ÎN ACEASTĂ ȚARĂ!
„Mai bine haimana, decât trădator
Mai bine huligan, decât dictator
Mai bine golan, decât activist
Mai bine mort, decât comunist”, adaugă Ionuț-Andrei Gherasim.
„Golaniada”, cum mai sunt cunoscute Manifestațiile din Piața Universității din București desfășurate între 22 aprilie și 15 iunie 1990, Cu o durată de 53 de zile și adunând în jur de 50.000 de oameni în fiecare seară, și-a primit numele de apelativul „golani”, folosit de către președintele Ion Iliescu cu referire la protestatari.
Data de 22 aprilie 1990 este considerată prima zi a celei mai mari demonstrații anticomuniste din perioada post-decembristă. Din acea zi, Piața Universității, zonă centrală a Bucureștiului a fost declarată „Zonă liberă de neo-comunism”. O mână de oameni au blocat pe 22 aprilie 1990 Piața Universității, declanșând un fenomen considerat ca fiind cea mai amplă și spectaculoasă mișcare socială din perioada de tranziție postdecembristă a României.
Mărturia unui inițiator
„Totul a pornit de la o demonstrație, cum erau zeci prin București în acele zile. Atunci grupul meu a mers la TVR solicitând sa fim primiți deoarece aveam ceva important de zis (asa credeam noi). Doream sa arătăm poporului prin intermediul postului TVR cât de greșită este intenția FSN-ului de a se transforma în partid.
Nu au dorit să ne primească, T. Marieș a hotărât să aștepte, eu împreună cu restul grupului am luat decizia sa facem un eveniment încât TVr sa vina la noi, dacă accesul nostru nu era permis la sediul lor.
Așa mi-a venit ideea sa blochez rondul de la Universitate. Am fost în jur de 17-20 de oameni care am plecat din fata de la TVR și am ajuns sa blocam rondul.
Spre seară au venit în dreptul la Dunărea doua autobuze cu scutieri. Speriat de ce se putea întâmpla eu cu încă un coleg am intrat în Universitate la etajul 1 de unde emitea un post de radio (parca Fan Radio se numea sau Uni Fan) cu intenția de a ruga DJ-ul sa anunțe populația că au apărut din nou scutierii la Universitate(prima data după Revoluție).
A spus că nu poate așa ceva deoarece cu puțin timp înainte a venit o persoană cu un pistol în mână, l-a anunțat ca o sa venim iar dacă ne permite să spunem ceva pe post o sa fie împuscat.
Am făcut de urgență doua echipe de câte 5 oameni (noi doar doua autoturisme aveam) să plecam în centrele studențești să aducem studenți deoarece întrezăream o reeditare a zilei de 21 Decembrie. Prima mașină a plecat în Regie iar a doua a plecat în Tei, la Construcții.
Ne-am întors asa cum am plecat.
Nimeni nu a vrut sa vina la Universitate. Spre norocul nostru cele doua autobuze cu scutieri s-au retras fără incidente. De aici a pornit ceea ce s-a numit Prima Zona Libera de Neocomunism.
În zilele care au urmat ocupării Pieței Universității, mii de oameni demonstrau zilnic convinși de faptul că cei care preluaseră puterea mimau democrația, iar după revoluție nu se făcuse decât o rotație a cadrelor comuniste și securiste.
Iliescu se înconjurase cu reprezentanți ai fostei nomenclaturi și în afara câtorva măsuri populiste luate de ochii lumii nu se făcea nimic. În schimb, începuse prigoana opozanților lui Iliescu, se făceau arestări ilegale, erau expulzați cetățeni români care participau la demonstrațiile anti-FSN, Regele Mihai fusese împiedicat să intre în țară și posturile naționale de televiziune și radio erau folosit exclusiv în interesul Puterii neocomuniste al cărei exponent era Ion Iliescu.
Cea mai mare manifestație-maraton, anticomunistă, a început la data de 22 aprilie 1990 și a încetat în același an, în ziua de 13 iunie ca urmare a intervenției violente a minerilor și forțelor de ordine. În noaptea de 13-14 iunie, în Capitală, a avut loc un veritabil război urban soldat cu morți și răniți prin împușcare (…)
Drept rezultat al discursului susținut în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN) a lui Ion Iliescu, care a calificat drept „huligani” și „golani” demonstranții de la Universitate, în piață au început să vină din ce în ce mai mulți oameni (…).
Pe fațada Universității au fost postate portrete ale lui Mihai Eminescu și afișe, printre care unul cu punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Pe zidurile Facultății de Arhitectură a fost întinsă o pancartă imensă: „Facultate de golani”, își amintea Romulus Cristea în cartea sa „Piața Universității 1990”, Editura Foc Filocalia & Karta Graphic 2007.
Cetățeanul TV
