Ziarul Cetățeanul a descoperit încă un caz în care judecătorul Corneliu Bogdan Ion Tudoran a dat condamnări anapoda, fără să judece efectiv dosarul, copiind pur și simplu rechizitoriul procurorilor în sentință. Este din păcate o practică întâlnită și la alți judecători.
Anchetă realizată de Sorin Ghica și Cătălin Antohe
Mai grav, magistratul a pronunțat condamnările înainte de a stabili dacă s-a produs măcar vreun prejudiciu, disjungând latura civilă de cea penală a dosarului. Și asta în situația în care Ion Tudoran era pus să se pronunțe asupra unor infracțiuni în care stabilirea pagubei este esențială pentru condamnarea celor trimiși în judecată.
Curtea Supremă a dat de toți pereții cu Ion Tudoran, a casat sentința făcută pe genunchi de judecătorul Curții de Apel București și a trimis dosarul spre rejudecare.
Fără să-i pese de criticile Curții Supreme, Ion Tudoran a recidivat în celebrul dosar Băneasa – a pronunțat din nou condamnări penale aiurea fără să stabilească, mai întâi, dacă s-a produs vreun prejudiciu și care ar fi acesta. Numai că în dosarul Băneasa judecătorii Curții Supreme au închis ochii, confirmând implicit suspiciunile de intervenție în Justiție și lăsându-l pe Tudoran să se joace de-a Dumnezeu în procesele sale.
Ion Tudoran a dat condamnări fără să stabiliească prejudiciul! Adică a pus carul înaintea boilor
În octombrie 2017, judecătorul Curții de Apel București Corneliu Bogdan Ion Tudoran a primit o palmă grea de la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Magistrații Curții Supreme au anulat condamnările date „în mod discreționar” de Ion Tudoran în dosarul 3098/2/2013 și au dispus rejudecarea cazului.
Poate că cel mai grav exces de putere al judecătorului Corneliu Bogdan Ion Tudoran a fost disjungerea acțiunii civile de cea penală. Cu alte cuvinte, inculpații din dosar au fost condamnați fără ca instanța să stabilească dacă faptele acestora au produs vreun prejudiciu și ce valoare ar avea. Tudoran a făcut asta fără să-și motiveze în vreun fel decizia!
„Sub aspectul laturii civile a cauzei, prima instanţă a dispus disjungerea acţiunii civile, fără a-şi motiva dispoziţia şi fără a o pune în discuţia părţilor”, l-au tras de urechi judecătorii ÎCCJ pe colegul de la Curtea de Apel București.
Gafa lui Tudoran este cu atât mai mare cu cât stabilirea pagubei este determinantă pentru existența infracţiunii de înşelăciune.
Mai precis, a subliniat Curtea Supremă, în lipsa pagubei, infracţiunea de înşelăciune nu poate subzista întrucât lipseşte una dintre trăsăturile esenţiale ale acestei infracţiuni, a conchis instanța Curții Supreme, care a desființat sentința lui Tudoran și a dispus rejudecarea cazului:
- „Cu atât mai mult, în cazul infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave fără stabilirea exactă a cuantumului pagubei în sarcina fiecărui inculpat nu se poate dispune vreo soluţie cu privire la latura penală a cauzei. Or, instanţa de fond fără a pune în discuţia părţilor a disjuns acţiunea civilă, urmând să fie soluţionată într-un dosar separat”, au notat magistrații.
- „Un asemenea procedeu determină imposibilitatea instanţei de apel de a se pronunţa asupra laturii penale a cauzei întrucât nu poate stabili dacă prin acţiunile de inducere în eroare a fost pricinuită o pagubă. De asemenea, nu se poate verifica incidenţa dispozițiilor alin. 5 al art. 215 Cod penal – producerea de consecinţe deosebit de grave atâta vreme cât nu se cunoaşte dacă paguba depăşeşte suma de 200.000 lei. Ca atare, acţiunea penală este indisolubil legată de acţiunea civilă şi nu pot fi rezolvate separat”.
CITEȘTE ȘI Amantlâcuri din Justiție. „Tudoran a vrut să-mi pună pirostriile cu judecătoarea Arghir”
Judecătorul Ion Tudoran a recidivat în dosarul Băneasa. Curtea Supremă a închis ochii
Singurul caz în care instanța supremă a închis ochii la practicile discreționare ale lui Ion Tudoran a fost dosarul Băneasa, în care au fost condamnați, printre alții, rectorul USAMB Ioan Niculae Alecu și omul de afaceri Gabriel Popoviciu. În acest dosar, judecătorul Tudoran a procedat în același mod – a dat sentințe penale fără să stabilească prejudiciul deși nu avea cum, logic și juridic, să pronunțe condamnări fără să cunoască cuantumul pagubei în sarcina fiecărui inculpat.
În dosarul Băneasa, judecătorii din completul Înaltei Curți nu au mai sancționat abaterile lui Tudoran deși acesta pronunțase condamnări fără să se fi stabilit un prejudiciu, acreditând implicit ideea practicii neunitare, dar și suspiciunile privind intruziunile externe în actul de justiție. Nu pare a fi lipsit de semnificație că din completul Înaltei Curți care a judecat apelul din dosarul Băneasa a făcut parte judecătoarea Geanina Cristina Arghir, aflată în anturajul lui Tudoran.
Curtea Supremă: „Motivarea soluţiei constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei…”
Tot în august 2017, când a judecat dosarul Băneasa, Ion Tudoran a recidivat și într-o altă meteahnă: a copiat cuvânt cu cuvânt în sentință rechizitoriul DNA, cu tot cu greșeli de ortografie și nu a analizat probele, după cum a relatat presa. (RECIDIVIST – Persoană care se află în stare de recidivă; p. ext. persoană care repetă aceeași greșeală. – sursa: DEX 2009)
Așa s-a ajuns la sentința aberantă din dosarul Băneasa, în care s-a dispus confiscarea terenurilor și clădirilor din cel mai mare complex comercial din România.
Spunem că a recidivat deoarece s-a întâmplat și în alte dosare ca judecătorul Ion Tudoran să trateze discreționar actul de justiție: a copiat rechizitoriul procurorilor, nu a descris faptele, nu a motivat în niciun fel condamnările, iar în cazul unora dintre cei judecați a dispus condamnarea pentru alte fapte şi încadrări juridice decât cele pentru care au fost trimişi în judecată!
În acele cazuri, instanța supremă a stabilit că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil: „Hotărârea instanţei de fond reproduce rechizitoriul şi reprezintă în fapt o copie a actului de sesizare ceea ce reiese cu evidenţă şi de necontestat din compararea celor două acte procedurale ale Curţii de Apel Bucureşti (…) Motivarea soluţiei pronunţate de instanţa de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreţionar în realizarea justiţiei. (…) Dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenţie (n.r. Convenția privind drepturile omului)”, au spus tranșant judecătorii Curții.
Când a venit însă vorba de dosarul Băneasa și de jocurile de culise din jurul cazului, completul Înaltei Curți din care făcea parte Gianina Arghir a acoperit derapajele lui Tudoran și i-a menținut sentința dubioasă. Aceasta chiar dacă aceeași Judecătoare Gianina Arghir fusese, cu doar câteva luni înainte, printre magistrații care anulaseră altă sentință dată de Tudoran din exact aceleași cauze.
Ziarul Cetățeanul a dezvăluit că dosarul conține o fraudă de proporții uriașe. Judecătorul Corneliu Ion-Tudoran a decis confiscarea bunurilor și pe baza unui document inventat, o așa-zisă donație a prințesei Maria Bibescu către statul român.
Cetățeanul TV
