REPORTAJ Profetul: Voi vindeca România cu piatra sacră de la Ierusalim!

Cum parcurile sunt închise „grație” pandemiei, singura variantă de a-mi plimba câinele ciobănesc german în aer liber în vecinătatea locuinței personale este curtea adăpostului Odessa, de pe Calea Șerban Vodă. Acolo, mi s-a arătat profetul.

Prietenul Giusepe mi-a zis că i-a vândut tabloul unui bătrân pe suma de 5 lei, așa că m-am îndreptat destul de furioasă spre profet, cerându-i explicații cu privire la cumpărarea unui tablou valoros la un preț derizoriu.

CITEȘTE ȘI: A făcut rating la cele mai mari televiziuni, acum e în stradă. Interviu cu „Dumnezeu”

Așa mi s-a arătat Profetul

• Domnul să te binecuvânteze! Ai o țigară?, a răspuns bătrânul. Nu am cumpărat eu tabloul. Am un bagaj destul de greu și nu ar avea loc, s-a justificat el.
• Cine sunteți dumneavoastră și de ce v-aș crede? Prietenul meu, care are autism, Giusepe, a pictat și a vândut tabloul unei persoane care cam seamănă cu dumneata.
• Numele meu este Cismaru Constantin și sunt unsul Domnului pe pământ.

I-am întins o țigară din pachetul abia început și i-am ascultat povestea. Vorbea încet, rar, gesticulând. 

• M-am născut în Ghelar, județul Hunedoara, la data de 27.06.1957. Sunt cel mai mare din patru frați. Am făcut școala primară în comuna Vișina, județul Dâmbovița, apoi am urmat profesionala de sudori la Pitești. Am făcut cursuri de teologie la biserica din Vișina și am fost elevul preotului Argatu de la mănăstirea Cernica. La 18 ani m-am căsătorit, am avut o fată. În anul 2003 am divorțat. Așa sunt și acum, singur. Vrei să fii soția mea?
• Sunt căsătorită. Am copil. Nu, mulțumesc!, am răspuns rapid dorind să își reia povestea, simțind că partea interesantă nu fusese încă spusă.

Chemarea Ierusalimului

„În anul 1998, Domnul a venit în vis și mi-a spus că anul viitor îmi va trimite doi îngeri care mă vor ajuta să călătoresc în țara pământului sfânt – în Ierusalim. În anul 1999, m-am angajat la o firmă pe durată determinată – pentru un an de zile, urmând să îmi desfășor activitatea în Ierusalim, în construcții.

Firma avea doi șefi și a asigurat tot: transport, cazare, masă pe întreaga perioadă a contractului. În  13 decembrie 1999, mi-am văzut visul cu ochii – am ajuns în țara pământului sfânt – Ierusalim. La începutul anului 2000, m-am dus să mă rog la mormântul Domnului.Ajuns acolo am petrecut noaptea în rugăciune și smerenie, multumind din suflet Domnului pentru călătoria gratuită și visul împlinit”, s-a destăinuit el.

Unsul Domnului pe pământ

„La miezul nopții, după ce a sfințit mormântul, patriarhul Ierusalimului m-a chemat pe mine din toată mulțimea adunată acolo. Am căzut în genunchi, am pus capul în poala lui și m-a uns. Această binecuvântare o primesc puțini oameni la intervale mari de timp. Sfântul patriarh a avut și el o viziune de la Domnul să facă acest lucru, fiind purtat în cer la Altarul sfânt. Sfântul patriarh m-a numit Nostradamus și m-a trimis în România în locul lui Ioan Botezătorul”.

Profetul: Eu am piatra sacră. Lumina de Paște va coborî aici în lăcășul sfânt

„Domnul Isus a spus că România este pământul sfânt ales de el pentru a reconstrui această lume. România va deveni cea mai cunoscută țară din lume datorită faptului că lumina de Paște va coborî aici în lăcășul sfânt.

Aș dori să vorbesc cu președintele României, domnul Iohanis, să îi transmit mesajul Domnului și să îi solicit ajutorul, întrucât eu sunt posesorul pietrei sacre”.

• „Ce este piatra sacră? De unde o ai ? Unde o ții ? Cum arată? E valoroasă?”, am întrebat curioasă.
• „Piatra sacră e înzestrată cu puteri miraculoase. Însuși Hitler a căutat Graalul dorind să conducă întreg globul pământesc. Eu am piatra sacră. Este din rocă vulcanică, cântărește aproximativ 73 kg și valoarează mai mult decât 700 kg aur pur”.
• „Doresc să îi cer acceptul președintelui României să așez piatra deasupra Casei Poporului în unghiul știut numai de mine pentru ca această clădire să devină templul sfânt și aici să coboare Isus din ceruri cu lumina sfântă”.

I-am mai dat câteva țigări și am pornit îngândurată spre casă. Se lăsase frigul și eram obosită. De atunci, săptămânal îl vizitez la Hotelul SIR unde a fost relocat. Îi duc haine, mâncare, țigări… I-am făcut abonament de telefonie mobilă ca să putem comunica oricând și îi mai cer ajutorul atunci când am relații tensionate cu cei din jur. Azi i-am dus un ursuleț de pluș care ținea în brațe steagul României.