Abia acum când coaliția stă să explodeze, s-a prins și protipendada presei autohtone că planul inițial al PSD-PNL era de a avea candidat comun la prezidențiale. La fel și la celelalte runde de alegeri din 2024. Adică un USL 2.0, exact ca cel din 2012.
Doar că planul începe să scârțâie. Liberalii sunt virusați masiv din toate părțile, iar liderii pro-pesediști atacați la baionetă (vezi recentul scandal Bode sau plagiatul lui Ciucă). Înghesuiți de greaua moștenire a guvernării alături de USR, liberalii au înghițit în sec cam toate solicitările PSD, la formarea coaliției de la finele anului 2021, încercând să acopere rușinea cu scheme de comunicare politică și eterna marotă „avem premierul”. Un premier slab, după chipul și asemănarea partidului și care, așa cum PNL a ajuns vioara a doua a guvernării, la fel Nicu Ciucă a ajuns mâna a doua a lui Marcel Ciolacu.
PNL ar putea fi marele câștigător în 2024
Dacă ar fi ceva temporar, poate nu ar fi atât de grav, însă perspectiva altor patru ani în care PNL să fie anexa PSD la guvernare îi înspăimântă până și pe liberalii care se adapă din greu la miliardele guvernării. Așa că au început să se întrezărească zorii rebeliunii. O mișcare la finalul căreia PNL să revină în prima linie a politicii românești, gonflându-se iarăși ca un balon de săpun, folosind insidios miraculoasa emoție populară, incitată fetish-ist în anii electorali.
Ce li s-a șoptit liberalilor? Că pot ținti spre un 27-29% la anul și să formeze guvernarea în jurul lor, doar dacă experiența anilor 2014 sau 2019, când i-au bătut la pas pe pesediști, va fi utilizată și în 2024, când și-ar putea potența scorul din Parlament, folosindu-se de candidatul la prezidențiale, întrucât alegerile se vor desfășura simultan.
Adică un 2004 reloaded, în care doi candidați buni să formeze „tandemul de aur” președinte-premier, capabil să fie locomotiva care să zdrobească mașinăria electorală a PSD, infailibilă la alegeri parlamentare. Însă pentru ca acest plan să poată avea loc, PNL va trebui să facă fix jocul preferat al PSD, acela de a ieși de la guvernare cu un an înainte de alegeri pentru a putea descătușa jihadul opoziției. Iar ce moment mai prielnic decât cel al rocadei, când se va reîmpărți guvernarea și s-ar putea ivi pretextul ideal pentru ruperea coaliției.
Alianța PSD-PNL se extinde și la nivel local
Așadar, frământările politice recente nu prea au legătură nici cu ministerele și nici cu premierul, ci sunt cu bătaie lungă și toate privesc fatidicul an 2024. Asta spune, de fapt, Ciolacu când vorbește de un candidat comun la prezidențiale, din care se subînțelege și că vor fi candidați comuni și la celelalte runde de alegeri, de anul viitor. Mesaj pe care l-a întărit și completat la Vaslui și anume că PSD și PNL trebuie să devină aliați nu doar la guvernare, ci pe toată linia, în primării, consilii județene și locale, prin ejectarea de la butoane a USR sau a altor aliați de conjunctură. Adică, o nouă halcă de putere (și de bani!) care să se împartă la nivel local între partenerii care au funcționat până acum doar la nivel central.
Oferta lui Marcel Ciolacu, deși aruncată sub o tentă superficială, este așa tocmai pentru a nu speria vânatul. În realitate, însă, este foarte atent ticluită, pentru că obiectivul său este unul profund și fundamental: salvarea coaliției și fixarea premiselor pentru o viitoare colaborare electorală la anul, în special la nivel local. De asta va fi și implementată cât de curând, probabil până la momentul în care ar trebui făcută rotația premierilor (care oricum nu se va face!).
Factorul extern și atacul la PNL
Vânatul din fraza de mai sus nu este PNL, ci factorul extern. Singurul care are forța și resursele de a-i rupe pe liberali de PSD, pentru ca la anul să-i gonfleze spre o guvernare „de dreapta” și care să răspundă la comenzile sale. Exact la fel cum a spart USL, în 2014.
Pentru că factorul extern este cel mai afectat de actuala (și probabil viitoarea) formulă de putere din România pentru că nu prea mai are control. La fel cum s-a întâmplat și în 2012 sau în 2016. O majoritate stabilă e mai greu de șantajat și controlat. Una șubredă e varianta ideală.
Din fericire pentru noi, generalul Coldea, adică vârful de lance al factorului extern, este în rezervă. Miliardar, dar în rezervă. La fel ca mulți alții care au deschis larg poarta pentru ca România să-și accepte statutul de colonie.
Din nefericire pentru noi, spre deosebire de sovietici, care erau niște barbari, factorul extern actual este rafinat, prosper și are o experiență colonială de peste 200 de ani. Și nici nu cedează așa ușor!
Cetățeanul TV
