„Ce s-a întâmplat cu Clotilde?”, au sărit toți susținătorii săi de acum doi ani, după gafele în cascadă pe care le comite primarul Sectorului 1. Unde e Clotilde de altă dată? Cea care se lupta cu mafia pesedistă, cea care nu accepta combinațiile peneliștilor lui Chiliman? Cea care cu o rom-franceză asurzitoare defila în campania electorală cu sprijin masiv din partea factorului extern și a exponenților săi din interior.
Răspunsul, pe cât de sec și banal, pe atât de concret și real. A fost abandonată! Nu de factorul extern, în mod evident. Ci de cei care au slujit factorul extern și au făcut-o pe Clotilde Armand primar în cel mai reprezentativ sector al capitalei României. Până la această concluzie frustră, trebuie să înțelegem cum s-a ajuns aici. Cum s-a ajuns ca în București, nu la comuna Măciuca, județul Vâlcea, să ajungă primar un om care efectiv nu are nicio treabă cu România și cu românii? Cum de ni s-a putut vârî pe gât un asemenea produs alogen, extrem de toxic și care ar fi putut reprezenta doar începutul unui proiect?
Pentru că Clotilde Armand fix asta a reprezentat. Proiectul-pilot prin care se instalau în administrația publică locală o serie de personaje care nu au niciun fel de legătură cu România. Adică forma supremă de subordonare și control. De colonialism! Mai ceva ca în vremea domniilor fanariote. Deci, factorul extern nu se mai mulțumește cu români care îi sunt credincioși, ci trece efectiv să populeze conducerea României cu oamenii săi. La fel în cazul Timișoarei.
În acest mod se explică vâlvătaia și scandalul permanent din primăriile din Sectorul 1 și din Timișoara. Aici s-au dat lupte mai ceva ca la Plevna. Gherilă românească în cel mai concret sens. Din două măcar una avea să pice cu răsunet. Factorul intern nu putea permite ca asemenea proiect să aibă succes, fiindcă România ar fi fost pusă la pământ.
Doi ani a durat.
Cu episoade absolut spectaculoase și care au ținut agenda publică. Scandalul cu Romprest, în care doamna Armand nu făcea altceva decât să-și plătească datoriile față de cei care au făcut-o primar, apoi scandalul fraudei evidente a alegerilor prin care, constatăm acum retrospectiv, că ținta nu era ca mandatul său să fie anulat, ci proiectul Clotilde Armand să fie îngropat. Și multe altele din care am putut să scoatem la suprafață ridicolul, penibilul și impostura.
Spre norocul nostru (ca în multe alte episoade fatidice ale istoriei României) factorul extern are probleme uriașe chiar la el acasă. Occidentul se confruntă cu crize suprapuse la care nu se întrezărește nicio soluție, pentru moment. Doar în aceste condiții, nemaiavând întreaga mașinărie de sprijin a factorului extern, a putut să fie scoasă la iveală adevărata față a tuturor exponenților săi.
Altfel, ar fi fost fix ca atunci când au ajuns pe funcții. Afară-i vopsit gardul și înăuntru-i leopardul. Și ne-am fi continuat frustrați revolta surdă și inexplicabilă a faptului că nimeni nu vede falsul uriaș din spatele unor asemenea personaje. Cu biografii atent ticluite și disimulate în produse de succes, pentru ca mai apoi ele să fie împachetate și vândute românilor, fără ca nimeni să nu poată reacționa. Pentru că ar trebui să acceptăm că, după 200 de ani de colonialism, factorul extern deține o experiență aproape infailibilă în instalarea apologeților săi în teritoriile pe care le controlează.
Dar totul s-a năruit.
Fritz de Timișoara, mai introvertit din fire, nu se face de râs atât de spectaculos ca „verișoara” sa din București, reușind să amâne inevitabilul. Nu pentru mult timp. România se recuperează și se apropie de zbor. Alegerile din 2024 devin fundamentale tocmai pentru că toate proiectele factorului extern, fie că ne raportăm la personaje sau la partide, vor fi îngropate prin expunere în public. Se disipă vraja occidentului utopic și transpare tot mai clar pentru toată lumea impostura, incompetența și ridicolul care definesc aceste produse de laborator. Deci, nu va mai funcționa strategia de propagandă prin care tot ce e românesc e rău, iar tot ce vine din Vest e bun. Iar acest fapt e un mare salt înainte!
Și pentru că realitatea are un simț al ironiei absolut fantastic, chiar în timp ce încheiam acest text, a aparut o reacție foarte dură a lui Ciprian Ciucu la adresa lui Clotilde Armand, din care reiterez doar atât: „Conduce primăria dictatorial, netransparent, isteric (…) Cu asta vor rămâne locuitorii celui mai bogat sector al Bucureștiului: cu atacuri ei sterile și 4 ani dezastruoși, 4 ani ratați!”.
Și cu un mare succes pentru România, în raport cu factorul extern, aș adăuga eu!
Cetățeanul TV
