Institutul Cultural Român se află azi la gradul zero al insignifianței. La 20 ani de la adoptarea Legii pentru organizarea ICR-ului (356/2003), instituția se găsește redusă la un nivel de operare neglijabil. Subfinanțarea reprezentanțelor, cărora li s-au alocat bugete mai prizărite ca oricând, nu le permite decât să subperformeze.
Institutele culturale din străinătate au fost reduse la stadiul de sugative de bani publici. Din cauza crasei subfinanțări, filialele ICR au rămas fără bugete pentru organizarea de evenimente culturale. Astăzi, din banii publici se cheltuie pe chirii, salarii și întreținere sume exorbitante pentru instituții care nu produc mai nimic.
S-a ajuns la situația în care România plătește, prin Ministerul Afacerilor Externe (MAE) câte 300.000 euro pe an, pentru o singură reprezentanță ICR în străinătate (salarii, chirii, cheltuieli de întreținere, curent electric) etc., în timp ce bugetul pentru promovarea culturii românești este de ZECE ori mai mic (sub 30.000 euro/an).
În contextul de mai sus, Institutul Cultural Român a organizat luni, 28 august, la ora 10.30, o ședință de criză cu toți șefii reprezentanțelor care iau parte la MAE la Reuniunea Anuală a Diplomației Române. La solicitarea noastră de a ni se confirma ședința de la ICR, răspunsul a fost evitat.
Totuși, avem dovada ședinței de luni.
Andrei Dîrlău: „Într-un stat eșuat, unde drogații ucid copii cu mașina și benzinăriile ilegale sar în aer, îi mai pasă cuiva de cultură?”
Andrei Dîrlău, membru în Consiliul de Conducere al ICR, afirmă că instituția care ar trebui să promoveze cultura română în străinătate a fost plasată pe traiectoria unei demolări deliberate.
„Sub o conducere regretabil parașutată, în virtutea algoritmului, direct de la Cotroceni pe același criteriu vechi de 34 de ani care a adus România acolo unde este azi – cel al loialității personale față de lider și nimic altceva –, ICR-ul pare lansat pe traiectoria unei demolări deliberate, a unui destin neînsemnat. Menit a fi o instituție-cheie a promovării culturii române în străinătate, ICR-ul este azi la nadirul istoriei sale, jucând un rol mai periferic ca oricând.
În cadrul ședinței Consiliul de Conducere de la sfârșitul lui 2022, când s-a supus la vot planul de activități al fiecărei reprezentanțe, nici măcar nu s-a prezentat și bugetul fiecăreia, neputându-se deci cunoaște și vota nivelul derizoriu al acestor bugete. Cu reprezentanțele paralizate bugetar, ICR poate funcționa cam la fel cum ar putea funcționa MAE fără a-și finanța ambasadele.
Un ICR aflat la cota cea mai joasă din istoria sa, marginalizat prin deprivare de resurse, coborât la rang de mărunt debușeu s(in)ecuristic, cu șefi numiți pe criteriile cunoscute, care încasează salarii disproporționate față de banii alocați programelor culturale efective, este incapabil să exercite vreun fel oarecare de putere.
De altfel, nici nu știu ca România să aibă vreo viziune sau strategie de soft power pe plan extern, unica noastră ambiție părând să fie să promovăm cultura altora – sau, pur și simplu, nici o cultură.
Când, într-un stat eșuat, drogații ucid copii cu mașina și benzinăriile ilegale sar în aer, îi mai pasă cuiva de cultură?”
VIDEO ICR Viena, cu ușile închise
Ziarul Cetățeanul a semnalat în repetate rânduri neregulile grave de la reprezentanța ICR Viena. Pornind de la petreceri private organizate ilegal în sediul închiriat de MAE la Viena, am semnalat dezinformările MAE cu privire la acestea, disproporția flagrantă dintre cheltuielile administrative și cele pentru promovarea culturii românești în Austria, dar și situații în care directorul Andreea Dincă își plimba animalele de companie în timpul orelor de program sau folosea mașina instituției în afara programului de funcționare a instituției.
Am revenit la jumătatea lunii august pentru a găsi Institutul de la Viena cu ușile închise, după cum puteți vedea în filmul de mai jos.
Ulterior, am regăsit, din nou, mașina instituției în vecinătatea apartamentului directorului ICR Viena, Andreea Dincă. Vom reveni
Cetățeanul TV
