Sau culmea prostiei, aș putea spune. E ca într-un film. Unul cât se poate de real. În urmă cu trei luni o sumă de primari, majoritatea din PNL, cu mandate obținute pe vremea USL, se îngrămădeau să meargă pe mâna … câștigătoare, la prezidențiale. Au fost momiți, s-au lăsat prostiți și acum regretă. Mai mult, cei care vor să se întoarcă unde au scuipat sunt în fața unor uși închise.
Guvernul, prin dibăcia lui Liviu Dragnea, a început să le arate traseiștilor partea plină a paharului. A dus microbuze școlare prin țară. Cumpărate pe bani publici. Le-a promis și le-a dat primăriilor sărace bani să supraviețuiască. Tot de la bugetul de stat. Borcanul cu miere era plin. Victor Ponta a deschis capacul. Așa că cine să reziste să nu treacă de partea borcanului?.
Și au trecut. Acum a venit și factura. Ai intrat în PSD sau într-un partid aliat cu forța de la guvernare, plătești. Nu bagi mâna în buzunar, ci cum spune românul, „în natură”. Procedeul, clasic. Scoți oamenii la vot. Și i-au scos. Au și votat. În primult tur, victorie. Între tururi, glorie. La al doilea tur, dezastru.
Fascinați de Mickey Mouse, traseiștii au respectat scenariul desenelor animate regizat de oamenii premierului. Au făcut ce au putut. Însă au uitat că dacă nu sunt copii cuminți, de Crăciun vine scadența. Le aduce ceva Santa Klaus? La asta nu s-au mai gândit. Acum se uită pe sub ochi la sacul cu jucării. Dar „spiridușii”, care au mers pe mâna Moșului, au cam închis poarta.
Interesant este cât va sta închisă această poartă, pentru că în eventualitatea unor alegeri generale, traseiștii știu să sară și gardul. Acum să vedem cine îi mai primește. Nu de alta, dar s-a văzut că se poate vota și altfel. Se poate comunica frumos, modern, pe net. Victoria lui Klaus Iohannis a arătat că nu mai este la modă să scoți oamenii la vot cu țuică și lăutari.
Și că tot suntem în curtea traseiștilor trebuie să nu uităm că la începutul … „filmului” au fost primiți cu lapte și miere. Acum sunt în postura de ciorapi. Cine îi mai schimbă?
Cetățeanul TV
Cea mai clară dovadă a faptului că Ponta și PSD-ul nu aveau nici o șansă să câștige alegerile prezidențiale o reprezintă pregătirea minuțioasă a unor tulburări de stradă modelate după modelul celor din timpul „Primăverii arabe” și ale celor de pe Maidan-ul din Kiev. Aceeași mobilizare a ONG-urilor și mass mediei „pro-occidentale”; aceeași „schimbare la față” bruscă a unor lideri de opinie (până mai ieri anti-Băsiști, iar în timpul campaniei brusc aliați ai lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu și ai tuturor celorlalți servanți ai „Președintelui Jucător”); aceeași convocare insistentă pe rețelele de socializare, aceeași isterie pe Facebook: „suntem la marginea prăpastiei!”, „acum ori niciodată!”, „înfruntarea decisivă dintre Bine și Rău!” etc
Dacă, în ciuda tuturor presiunilor, Ponta ar fi obținut mai multe voturi decât Johannis, ar fi urmat scenariul clasic: contestarea alegerilor, acuzații de fraude masive, ocuparea Pieței Universității, provocări și violențe etc. Până când? Până când diplomații occidentali le-ar fi spus clar PSD-iștilor că „nemulțumirea populară” îi obligă să se retragă. Așa că cei care sperau că Ponta și PSD-ul ar putea câștiga alegerile se înșelau – datorită necunoașterii intereselor geopolitice implicate.