Profesorul Paul Dragoș Aligică analizează, într-o postare pe Facebook, poziționarea, sau, mai bine zis, lipsa de viziune, a conducerii statului român după evoluțiile electorale din Statele Unite.
Analiza lui Aligică:
„Prins pe contre-pied, năucit, bulversat. Aceasta este senzația pe care o proiectează publicului, în acest moment, „Sistemul” românesc, în fața evoluțiilor electorale din Statele Unite. Speranța noastră a tuturor este că aceasta este doar o aparență și că România are, în acest moment, atât un plan B, cât și un plan C în sertare, pentru a fi activat rapid.
Momentan, însă, senzația este că responsabilii și decidenții români pentru poziționările geostrategice ale României și orientările sale în planul dinamicii alianțelor formale și informale internaționale, organizate în jurul definiției interesului național, au jucat la loterie. Putea sa iasa, si atunci te feliciti pentru talent si intuitie.
Dar n-a ieșit. Așa e când joci și dai cu zarurile.
Asta într-o manieră total atipică lungii tradiții diplomatice românești, care, indiferent de circumstanțe, a avut o constantă de joc foarte inteligent, de distribuție de risc și diversificare de portofoliu, în interiorul structurilor elitelor decidente, în relație cu puterile și dinamicile internaționale.
Perioada următoare va arăta dacă există sau nu există un as în mâneca decidenților actuali care sunt responsabilii din ultimii ani pentru orientările, poziționările, racordările și liniile de contact în Occident și în Statele Unite.
Speranța mea sinceră este că, în structurile statului adânc român, confuzia și comasarea funcției analitice cu funcția de propagandă au fost evitate. Altfel spus, termenii folosiți de consultanți, ca „nu am luat de bună propria propagandă”, adică nu s-au lăsat furați ei înșiși de lozinci, sloganuri, narațiuni și diversiunile propagandistice folosite la suprafață, având ca țintă controlul informațional și atitudinal al publicului general.
Sau, reformulat și din alt unghi: Că ceea ce am văzut în discursul public în mass-media românească, în linia de formare a opiniei publice și în discursul secundar al intelectualității publice românești și al așa-numiților experți, nu a fost si modul de gandire al decidentilor din structuri.
Că această confuzie totală între funcția ANALITICĂ și funcția PROPAGANDISTICĂ, manifestată public în moduri excesive, uneori comice, alteori pur patologice, nu a fost dublată și alimentată în interiorul structurilor decidente românești, unde realismul și pragmatismul, sperăm, au funcționat cu luciditate.
Există un plan B sau nu?
Oricum, România va avea de plătit costurile unui exces de zel propagandistic și unei iresponsabile presiuni în modelarea spectrului politic românesc în moduri care se pot dovedi foarte disfuncționale în scenariile plauzibile care se conturează la orizont, în urma evoluțiilor din Statele Unite. Să sperăm că aceste costuri sunt mici și reversibile rapid.
Aici nu este vorba de a discuta despre propensiunea pentru risc și a juca la o loterie sau alta, ci este vorba de o modalitate inteligentă de a gândi și organiza strategic orientările de politică externă românească într-un portofoliu de gestionare a riscurilor și incertitudinilor, bazat pe analiză și nu pe propagandă sau iluzii naive.
Avem începutul unei analize. Ar trebui să fie mult mai profundă și ar trebui să cuprindă și observațiile instituționale și organizaționale legate de funcția prezidențială si contextul electoral.
OBSERVAȚII LEGATE DE FUNCȚIA PREZIDENȚIALĂ SI CONTEXTUL ELECTORAL
Bulversările generate de alegerile din America nu puteau să vină într-un moment mai prost pentru țara noastră, din acest punct de vedere. Acestea sunt momente când este nevoie de asumare de lidership, de viziune și de capacitate de execuție a unor racordări ideologice, politice și de infrastructură latente, care trebuie să devină active.
Din păcate, funcția prezidențială, care ar trebui, din punct de vedere operațional, să reprezinte pivotul focal al acestor mișcări strategice, este, prin însăși modelul de guvernanță politică folosit in ultima vreme de sistemul românesc în două trepte, incapabilă să facă aceste lucruri.
Exact această incapacitate personala a domnului Iohannis de a gandi si actiona este și motivul pentru care a fost folosit de sistemul românesc. Ori acum această abordare își vede limitele foarte clare: un președinte marionetă, manipulat de un comitet sau de o junta din umbra, este bun atâta timp cât mediul internațional și intern permite rularea unui astfel de mecanism de guvernanță. În momentul în care mediul este bulversat, apare o problemă.
Structurile netransparente, abstracte și anonime sunt puse în poziția de a reacționa, dar nu au nici legitimitatea, nici autoritatea de a face acest lucru altfel decât prin intermediari.
Și cine să fie intermediarul în acest moment? Președintele, așa cum am văzut, nu are nici capacitatea, nici fundamentul pentru a-și asuma leadership-ul. Profilul si rolul sau nu prevad asmenea opțiuni si capacitati. In plus este total decredibilizat si delegitimizat exact de modul in care a fost folosit pana acum.
Premierul și candidatul prezidențial al celui mai puternic partid e prins în campania electorală. Are foarte puțină libertate, fiind prins între racordarea statului român la statul paralel al partenerului strategic, care, așa cum am văzut, este în criză defensiva în acest moment, birocrația europeană aflată pe pilot automat și într-o stare similară de bulversare, structurile naționale și o campanie electorală în plină accelerare.
Un lider al opoziției care să umple golul si sa preia functia de racordare, inca nu s-a degajat, in buna masura tot datorita modului in care decidentii din spate au setat jocul in Romania. Mai grav, culoarul în care, în mod natural, ar fi trebuit să existe deja stabilit și legitimat un vector care să reprezinte capacitatea de racordare a României cu evoluțiile din Statele Unite, din zona viitoarei administrații, a fost sistematic subminat, compromis, stigmatizat și toxificat. Este foarte greu de reparat în câteva luni ceea ce a fost stricat în ani de zile.
Ne aflăm, deci, într-o situație care aparent este extrem de complicată. Putem discuta în continuare care sunt sursele, originile și, în general, diagnostica situația. Mai important, însă, pare, în acest moment, soluția.
Să sperăm, așa cum spuneam mai sus, că toate cele prezentate în microanaliza schițată aici sunt numai rezultatul reflectării unor aparențe. Și că vom vedea în următoarele zile, degajându-se, ca o surpriză plăcută, contururile liniilor directoare care să asigure o reflectare realistă și pragmatică a interesului național al României, în noile circumstanțe internaționale.
Cetățeanul TV
