La începutul anilor 1920, cele 11 terenuri de tenis de la Tenis Clubul Român (Arenele BNR) din Parcul cu Platani, aflat în Sectorul 5, au fost date pe mâna îngrijitorului Nicolae Viziru, un țăran venit la București din Floreştii de Ilfov.
Nicolae a rămas să îngrijească terenurile, unde, la început, își avea și locuința, timp de 60 de ani. Acolo i s-au născut și cei trei băieți – Dumitru, Marin și Gogu, deveniți legende ale tenisului românesc.
Citește și Clubul de tenis „Doherty”. La pas prin istoria Sectorului 5
Gogu (Gheorghe) Viziru, personalitate de prim rang a tenisului românesc, s-a născut la 11 aprilie 1924,
A început tenisul de mic, împreună cu fratele său geamăn Marin, ca băieţi de mingi.
La clubul de tenis, cei doi puști au învățat jocul și au și avut norocul să joace împotriva unor nume grele, precum prințul Constantin „Bâzu” Cantacuzino, frații Sangalli, Sandi Botez sau Mișu Nicolas, cel mai bun jucător de tenis al României anilor 1930, semifinalist la Wimbledon și finalist la Monte Carlo. Și cum toată lumea bună a Bucureștiului interbelic mergea la club, gemenii au devenit cunoscuți foarte rapid.
Remarcat de „Big Bill” Tilden
La vârsta de şapte ani, Gogu a fost remarcat de campionul american „Big Bill” Tilden, numărul 1 mondial la amatori şase ani consecutivi, din 1920 până în 1925, care venise pentru niște jocuri demonstrative la Bucureşti, în 1931. La 15 ani, în 1939, Gogu Viziru a câştigat finala campionatului naţional de juniori, învingându-l în finală pe Marin.
De-a lungul anilor, a jucat tenis cu regele Mihai, cu Petru Groza, cu maurer, cu copiii lui Ceauşescu.
El a adus primul trofeu în vitrina clubului militar Steaua. Se întâmpla în 1947, chiar anul înființării Asociației Sportive Armata, când Gogu a câștigat campionatul Național de tenis la individual, iar împreună cu Marin au făcut actuala Steaua și campioană pe echipe.
A mai câştigat titlu de campion naţional la seniori de încă opt ori, egalând, astfel, recordul lui Constantin Tănăsescu, un alt mare campion, menţionează portalul www.csasteaua.ro.
În 1949, Viziru a fost numit şeful secţiei de tenis a Clubului Sportiv al Armatei – Steaua, iar în 1951 a câştigat, la Berlin, alături de fratele său, Marin, proba de dublu a Campionatelor Mondiale Universitare. Clasat pe locuri fruntașe în turnee, ultima oară terminând la cincilea la Festivalul de la Moscova din 1957, Gogu Viziru a participat şi la turneele de la Roland Garros şi Wimbledon.
Cu Țiriac și Năstase
A fost un component de bază al reprezentativei de Cupa Davis a României, din 1948 până în 1961, făcând echipă şi cu Ion Ţiriac. În 1961 s-a retras din tenisul profesionist şi a fost ales secretar general al Federaţiei Române de Tenis, funcție deținută în perioada 1962-1964, fiind unul dintre cei care au contribuit la cariera lui Ilie Năstase.
El l-a descoperit pe Ilie Năstase. Gogu l-a poreclit “Luceafărul tenisului”. Însă, nu l-a remarcat pe Ilie la tenis, ci la fotbal. Tânărul Năstase juca la piticii Stelei, în grupa lui Romeo Cătană. Era foarte bun și impresiona pe toată lumea. Ochiul format al lui Viziru a văzut însă ceva în el. Gogu a știut că Năstase trebuie să continue pe drumul tenisului. A insistat pe lângă Romeo Cătană să îl lase la tenis, a avut câștig de cauză, iar restul e istorie.
„Era un talent ieșit din comun. Dacă ar fi făcut handbal, baschet sau fotbal, în oricare ar fi fost un jucător extraordinar, cel mai bun. Era făcut pentru performanță. L-am rugat pe Romeo Catană să mi-l lase mie. Cu intervenții l-am luat la tenis. L-am luat la juniori și i-am făcut un program special de pregătire. În momentul când l-a bătut pe Țiriac, protejatul lui Maurer, am știut că după acel sec 3-0 la seturi, va fi începutul carierei unui mare campion şi că lui Țiri nu-i va mai rămâne decât misiunea să-i care bagajele. Mai târziu au format unul dintre cele mai bune dubluri din lume”, își amintea Gogu Viziru.
A fost antrenor al echipei de Cupa Davis a României. În perioada 1971-1974, a antrenat la München, dar şi în Austria, apoi a revenit în ţară, unde a ocupat postul de antrenor la clubul Steaua. A fost Maestru Emerit al Sportului. În anul 2000, i-a fost decernată Medalia naţională „Serviciul Credincios” clasa I.
Năstase și Țiriac nu au fost însă singurii mari jucători de tenis descoperiți de marele maestru. Prin mâinile lui au mai trecut și alții: Bosch, Marcu, Haradau, Mârzea, Alexe, Mărmureanu.
A murit la 5 august 2003, la București.
Foto: Echipa de Cupa Davis a României, în 1959: Gogu Viziru, Marin Viziru, Alexe Bardan şi, cel înalt, Ion Țiriac.
Cetățeanul TV
