Cel mai sărac cartier al Bucureştiului, Ferentari, din Sectorul 5, are o istorie mai veche de un secol şi jumătate. Originile sale sunt legate de dezrobirea ţiganilor din 1856.
Centrul Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” al sectorului 5 ne invită să cunoaștem istoria, plină de frumuseți neștiute, de povești tulburătoare. Astăzi, celebrul cartier Ferentari, locul în care, odinioară, se ascundeau tâlharii Bucureştiului.
Prima atestare documentară a ţiganilor din Bucureşti este consemnată în 1572, când „Oprea şi Stan, feciorii Orzii ţiganul, au vândut loc de casă grecului Cuciuc“. Deşi erau robi, țiganii aveau drept de proprietate şi de liberă folosinţă a proprietăţii. În 1727, este menţionat primul ţigan liber: Dumitraşco. El avea “trei case, două pivniţe cu vinuri, bani împrumutaţi altora, unelte de căldărar (era vătaf de căldărari) şi haine”. După dezrobirea lor, în 1856, ţiganii au părăsit moşiile şi au început să se adune în comunităţi compacte, la periferia localităţilor mai mari. În timp, acestora li s-au alăturat şi şatrele de nomazi.
Originea Cartierului Ferentari
Aşa a apărut şi comunitatea din Ferentari. Conform menţiunilor istorice, etnia din sudul Capitalei se întindea, la începutul secolului XX, din actualul bulevard Pieptănari, care derivă din meseria de ”pieptănar”, adică făuritor de piepteni – menţionată în „Istoria Bucureştilor” a lui Constantin C. Giurăscu – până în actuala Prelungire a Ferentarilor.
Există mai multe legende despre originea numelui cartierului. Astfel, denumirea ar proveni de la „ferentari”, soldaţi ai lui Mihai Viteazul, care au fost împroprietăriţi de domnitor după bătălia de la Călugăreni (1595).
Altă legendă spune că numele de Calea Ferentarilor ar fi apărut în cinstea soldaţilor olteni ai domnitorului Alexandru Ioan Cuza – ferentarii – care ar fi fost împroprietăriţi cu pământ ca răsplată pentru vitejia lor. Potrivit unei alte legende, susţinută de unii istorici, Ferentari provine din latinescul „ferentarius”, soldat din infanteria uşoară a legiunilor romane.
Ascunzătoarea tâlharilor
Ferentari şi-a dobândit trista reputaţie încă din perioada interbelică, fără ca asta să aibă legătură cu comunitatea ţiganilor care populează acest cartier. Între cele două războaie mondiale, ţiganii din Ferentari erau recunoscuți pentru meşteşugurile cu care se îndeletniceau – în special, cărăuşia şi lăutăria. Era o zonă enclavizată, care trăia după legi proprii şi unde străinii nu erau bine veniţi, spun documentele vremii. Imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, casele ţiganilor din Ferentari erau rare, la câteva sute de metri una de cealaltă, potrivit mărturiilor istorice. După 1945, Ferantari a devenit ascunzătoarea celor mai temuţi tâlhari care terorizau Bucureştiul în acele vremuri grele. Acelaşi stigmat de „rău famat” ajunseseră să-l poarte şi zonele Petre Ispirescu, Sebastian sau Rahova. Filmul lui Sergiu Nicolăescu „Cu Mâinile Curate” redă cu fidelitate atmosfera cartierului Ferentari.
Ceaușescu i-au mutat în blocuri pe țiganii din Ferentari
Nici în perioada comunismului Cartierul Ferentari nu a dus-o mai bine. După 1975, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se construiască în zona de sud a Bucurestiului uzine şi blocuri de nefamilişti pentru muncitorii aduşi din toată ţara. Integrarea ţiganilor în societatea „multilateral dezvoltată” a eşuat însă lamentabil. După 1989, fabricile si locurile de muncă au dispărut, iar căminele de nefamilişti au rămas de izbelişte, transformând Ferentarii într-un adevărat ghetou. Ferentari a devenit cel mai sărac cartier al Bucureştiului şi un răi al drogurilor şi al infracţionalităţii.
Regenerarea urbană a Ferentarilor, proiect eșuat?
În urmă cu câțiva ani, Primăria Capitalei a reluat un proiect de regenerare urbană a Cartierului Ferantari, abandonat de mai multe ori. În 2017, Municipalitatea a atribuit contractul pentru realizarea studiului „Diagnostic urban zona Ferentari în vederea lansării unui program de regenerare urbană”.
Concret, proiectul de regenerare urbană Ferentari îşi propunea soluţionarea problemelor urbane ale zonei şi găsirea unei îmbunătăţiri de lungă durată pentru condiţiile economice, fizice, sociale şi de mediu pentru Sectorul 5 al Capitalei.
Au trecut 5 ani de atunci și nimeni nu a mai auzit nimic despre „regenerarea” Ferentarilor.
Fostul primar al sectorului 5, Daniel Florea, anunțase și el că a demarat deja regenerarea urbană a Ferentarilor, prin adoptarea unor măsuri de protecție socială și de reinserție a membrilor în cadrul comunității.
Florea vorbise despre palierele de implementare pentru regenerarea urbană a Ferentarilor, aducând în atenție proiecte precum construirea de locuințe sociale și de necesitate, laboratoare medicale mobile, inaugurarea unui centru socio – medical multifuncțional, cu cantină socială, spălătorie socială și baie publică sau dezvoltarea unor programe tip ”Școală după Școală”, în care copiii să primească o masă caldă, să-și facă temele, dar să participe și la ateliere pe teme artistice sau să poată practica sport de masă.
Dar, ca de obicei, totul a rămas la nivel de promisiune electorală, fiindcă nici de această data, #VORBE nu s-a transformat în #FAPTE – sloganul de campanie al lui Daniel Florea.
Cetățeanul TV
