Chibritul românesc, ajuns astăzi aproape un obiect de muzeu, își are începuturile în sectorul 5 al Capitalei. Poate nu mulți știu de unde vine denumirea străzii “Fabrica de chibrituri” din sectorul 5.
Numele vine tocmai de la faptul că aici a existat prima fabrică de chibrituri din România, încă din 1878! De aceea, Centrul Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” al sectorului 5, ne invită să cunoaștem istoria, plină de frumuseți neștiute, de povești tulburătoare sau de istorii care arată vrednicia și spiritul cutezător al înaintașilor! Așadar, să începem cu “aveți un foc, vă rog?!”
Începutul industriei românești de chibrituri
Industria chibriturilor a fost iniţiată de francezul Gobart, care a construit o mică fabrică de chibrituri în Bucureşti, lângă Filaret. Construcţia Fabricii de Chibrituri începe la 1878 pe un teren viran de pe platoul Filaretului şi accesibil din Şoseaua din Nou, actuala stradă Fabrica de Chibrituri, pe fondul unei politici care, urmând independenţa politică câştigată la 1877, se preocupa de crearea unei industrii naţionale moderne.
Fondatori regali ai Fabricii de Chibrituri
Până atunci chibriturile erau importate, pentru aproape 2 milioane de lei anual, din Imperiul austro-ingar. În 1879, fabrica a fost cumpărată de o societate română. Apoi prin legea din 31 mai 1887, statul cumpăra aceste fabrici. Administrația trece în sarcina Regiei monopolurilor. Deşi construcţia nu era încă gata, inaugurarea s-a făcut la 25 februarie 1879, în prezenţa lui Carol I sub denumirea Fabrica de Chibrituri Filaret. Printre fondatori se numără Dimitrie Ghica, Vasile Boerescu, Grigore Cantacuzino, generalul Ion Florescu, Gh. Vernescu.
“Producția industrială este cea mai însemnată”
În ziarul „Telegraful” din 3 martie 1879, se află un fragment din discursul inaugural al lui Vasile Boerescu: „Forța unei nații se măsoară, în timpii moderni, mai ales după puterea sa productivă. Producția industrială este cea mai însemnată, cea mai sigură și cea mai puțin expusă la fluctuații”. Construcţia fabricii s-a finalizat în 1899, inclusiv legătura prin cale ferată cu Gara Filaret. Dotată cu 30 de maşini aduse din Belgia, fabrica reuşea să producă zilnic 300.000 de beţe de chibrit.
Și comuniștii au nevoie de chibrituri!
În 1948 naţionalizarea s-a făcut cu ceva mai multă dificultate din cauza problemelor determinate de cesiunea care expira în 1959, după cum scrie într-un studiu de cercetare al Ordinului Arhitecților din România.
Flăcăruia chibritului românesc s-a stins, brutal și urât
Fabrica a continuat să fie extinsă şi să funcţioneze în anii postbelici şi apoi, după 1990, ca S.C. Chibro S.A. În anul 1999 producţia a fost întreruptă. Ansamblul păstrează, în stare de conservare precară, cea mai mare parte a construcţiilor existente pe amplasament în perioada interbelică – hala principală, turnul de apă, două hale paralele în zona centrală, un corp administrativ, mai multe ateliere spre fundul de lot și construcţii din anii postbelici. „Fabrica de chibrituri constituie […] un ansamblu arhitectural absolut remarcabil şi bine păstrat, cu căi ferate Decauville şi cu multe detalii de la începutul secolului XX păstrate bine.” Prezentul fabricii este sumbru „deşi putea produce până la 250 milioane de cutii de chibrituri anual, în prezent şi-a încheiat activitatea, trăind din închirierea spaţiului”, scria profesorul Liviu Chelcea, specialist în antropologie urbană, în studiul „Bucureştiul postindustrial: memorie, dezindustrializare şi regenerare urbană”.
Acum, fosta fabrică este doar o hală în bezna căreia nu se mai aprinde niciun chibrit… O ruină care, din păcate, nu prea mai are nici o speranță de revigoare, de dăinuire în viitorul urmașilor noștri…
Misiunea Centrului Cultural și de Tineret Sector 5
Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.
Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic;
Protejarea și susținerea libertății de creație, înțeleasă ca drept la exprimare artistică (materializarea într-o formă artistică a unei opinii/poziționări față de anumite lucruri/fapte/acțiuni), în conformitate cu art. 33 al Constituției României și a normelor internaționale, pentru perfecționarea și formarea tinerilor în domeniile artistice și asigurarea performanței în creativitate, cultură și educație, dar și pentru validarea expresivității artistice și dezvoltarea culturală și artistică multivalentă;
Susținerea accesului liber și a oportunităților egale la cultură, sport și educație continuă, oferind condițiile necesare însușirii valorilor, exprimării artistice libere și participarii la manifestări și programe culturale, de dezvoltare, creative și educaționale, crescând gradul de acces și participarea cetățenilor la viața culturală.
Cetățeanul TV
