Încă din secolul trecut, străzile din centrul Bucureştiului au fost preferatele de elite, care frecventau localurile la modă în acele vremuri. Strada Domnița Anastasia, din sectorul 5 al Capitalei, este una dintre cele mai încărcate de istorie, care aduce aminte de boema bucureșteană.
Micului Paris, așa cum era cunoscut Bucureștiul, a fost dintotdeauna favoritul elitelor, iar bulevardele sale erau în centrul atenției.
Actuala stradă Domnița Anastasia, din sectorul 5, este reprezentativă pentru Bucureștiul secolului 19. Aici, se află mai multe imobile clasate ca monument istoric, care fac parte din „Rezervaţia I de Arhitectură”. Alte artere importante pentru acea perioadă sunt Brezoianu și Bulevardul Regina Elisabeta. Cel din urmă este considerat una dintre arterele centrale ale Bucureștilor, nu numai ca poziţie, ci şi pentru pe el se află o serie de instituţii politice, administrative, culturale importante, precum şi o serie de hoteluri, obiective culturale, puncte de socializare.
Cum au fost trasate străzile Domnița Anastasia și Brezoianu
Strada Domniţa Anastasia, pe care sunt înşiruite clădirile de la numerele 5, 7, 9, 11, era până la mijlocul secolului XIX doar o zonă a Podului de Pământ, arteră radială secundară, care lega una din barierele oraşului – Bariera Podul de Pământ, de mahalalele centrale.
Dincolo de barieră, drumul continua pe vasta proprietate a Zincăi Golescu, pe care se găsea un conac, numit „Belvedere”. După anul 1852, întreaga arteră va fi botezată după acest conac, şi se va numi Calea Belvedere, preferată de bucureșteni pentru promenadă. Pe locul conacului se va ridica mai târziu Manufactura de tutun „Belvedere”.
Terenul pe care se va trasa mai târziu actuala str. Domniţa Anastasia se afla, la 1845-1846, în cuprinsul proprietăţii lui Nicolae Ghica (1795-1862), fiul Banului Scarlat Ghica), la doar 30 de metri de apa Dâmboviţei. Albia veche a Dâmboviţei, în acea vreme plină de meandre, făcea în acest loc o curbă strânsă, în spatele mănăstirii Sf. Ioan cel Mare – pe locul Palatului CEC de astăzi sau CEC-ul Mare cum i se mai spunea. Aici, chiar unde se ridică azi turnul Bancorex, era Vadul Sacagiilor, locul în care se umpleau sacalele.
Mahalaua Domniţei Năstăsica
Cartierul cuprins între acest loc, numit şi Podul gârlei devale de Zlătari – așa cum menționa Ion Ghica în „Scrisori către Alecsandri”, şi locul unde se va ridica mai târziu clădirea ce adăposteşte azi Primăria Bucureştiului, se numea „Mahalaua Domniţei Năstăsica” (fata domnitorului fanariot Moruzzi şi soacra lui Nicolae Ghica), potrivit istoricilor.
Proprietatea lui Nicolae Ghica se întindea de-a lungul Podului de Pământ pe o lungime de circa 110 metri, având intrarea în dreptul uliţei numită ceva mai târziu, în 1856, Uliţa Brezoianu.
În curtea vastă se afla o casă imensă, cu acareturi, care aparţinuse tatălui său, Marele Ban Scarlat Ghica (1750-1802), o construcţie de secol XVIII, dacă nu chiar mai veche. După relatarea lui Ion Ghica în „Scrisorile către V. Alecsandri”, casa avea o mare sală cu pereți şi plafon pictate cu subiecte mitologice, unde se improvizau spectacole de teatru.
Planurile din 1871 consemnează tăierea unei mici străzi în cuprinsul fostei proprietăţi Nicolae Ghica, în continuarea străzii Brezoianu. Noua stradă cobora până la Dâmbovița, şi s-a numit Domniţa Anastasia.
Configurația fostei mahalale a Domniței Năstasnica se va schimba, ulterior, radical. Bulevardul ajuns la 1871 la intersecția cu str. Brezoianu a fost prelungit şi a tăiat Calea Belvedere. Partea de intersecție spre barieră se va numi după 1878, Calea Plevnei.
Partea rămasă îşi va păstra până după Primul Război Mondial numele de strada Belvedere. Traseul ei va fi întrerupt la sfârșitul sec. XIX de perimetrul destinat construcției Ministerului Lucrărilor Publice – Primăria Capitalei de astăzi.
Atmosfera „vechiului Regat” se va schimba și pe străzile Domniţa Anastasia şi Brezoianu, odată cu începutul deceniului 3 al secolului XX. S-au ridicat palatul ziarului Curentul şi blocurile din intersecția străzii Domniţa Anastasia cu Brezoianu. Unul din ele, cel mai înalt, din str. Brezoianu 9, mai păstrează vechea denumire a locului, fiind cunoscut drept „blocul Belvedere”. Din păcate, imobilul se va prăbuși la cutremurul din 1977, în locul lui construindu-se imobilul actual, lipsit de orice calități estetice.
Cetățeanul TV
