Probabil că nu mulți cititori știu că marele nostru romancier Liviu Rebreanu a trăit într-un apartament în sectorul 5, din frumosul cartier Cotroceni.
Apartamentul în care a locuit familia Rebreanu, scriitorul cu soția, actrița Fanny-Ștefana Rădulescu, și cu fiica, Puia-Florica Rebreanu, era lipit de cel al familiei Ion Minulescu și Claudia Millian. Centrul Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” al sectorului 5 vă invită să vizitați Casa memorială “Liviu și Fanny Rebreanu”, unde veți putea o sumedenie de obiecte, scrisori, manuscrise și alte documente istorice, precum și o bogată colecție de artă adunată de marele nostru romancier. Mai ales copiii și elevii sunt așteptați să cunoască viața și opera marelui scriitor român “chiar la el acasă”. Casa memorială “Liviu Rebreanu” se află în îngrijirea Muzeului Național al Literaturii Române.
Tezaur de amintiri despre marele scriitor
Casa memorială „Liviu și Fanny Rebreanu” se află într-un apartament lipit de cel care adăpostește Casa memorială „Ion Minulescu și Claudia Millian” și a fost cumpărat chiar de scriitorul Liviu Rebreanu (1885-1944), în anul 1934, pentru fiica sa Puia-Florica Rebreanu. Spațiul și patrimoniul au fost donate de aceasta cu dorința de a fi prezentate și realizările mamei sale, Fanny – Ștefana Rădulescu (1888-1976), o talentată actriță a vremii. Donația s-a făcut în anul 1992, apartamentul devenind casă memorială în anul 1995, când Puia-Florica Rebreanu s-a stins din viață. Ulterior, spațiul a fost renovat și inclus în circuitul cultural-turistic. Colecția cuprinde piese de mobilier, documente literare, scrisori, manuscrise, fotografii, precum și tablouri valoroase, pictate de Camil Ressu, Jean Steriadi, Nicolae Dărăscu, Francisc Șirato, și sculpturi realizate de Milița Petrașcu, Ion Jalea, Oscar Han. Tot aici se află și o colecție impresionantă de ceramică și o alta de icoane pe sticlă, toate lucrările aparținând scriitorului Liviu Rebreanu.
Născut în Ardealul ocupat de Imperiul Austro-Ungar
Liviu Rebreanu s-a născut la 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua, aflat până la Marea Unire din 1918 sub stăpânire austro-maghiară, din fostul comitat Solnoc Dăbâca – azi județul Bistrița-Năsăud, fiind primul din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi (născută Diuganu). În tinerețe, mama sa (1865-1945) era pasionată de teatru, fiind considerată „primă diletantă” pe scena Becleanului de baștină. Ambii părinți constituie modelele familiei Herdelea care apare în romanele “Ion”, “Răscoala”, “Gorila”, etc.
În anul 1889 familia Rebreanu s-a mutat în comuna Maieru, pe valea Someșului Mare. Potrivit afirmației scriitorului: “În Maieru am trăit cele mai frumoase și mai fericite zile ale vieții mele. Până ce, când să împlinesc zece ani, a trebuit să merg la Năsăud, la liceu.”
În scrierile sale de sertar, la început în limba maghiară și, apoi, în limba română, multe amintiri din copilărie aduc în prim-plan pe oamenii acestor locuri. Deși localizate în imaginarul Pripas, identificat de cercetători cu vechiul sat Prislop, astăzi, suburbie a orașului Năsăud, în care Liviu Rebreanu a locuit mai târziu, unele episoade din “Ion” au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului – “Cuibul visurilor”, cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor.
Capodoperele “Ion”, “Răscoala” și “Pădurea spânzuraților”
Liviu Rebreanu a început să scrie romane realiste, în care acțiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania. Marele romancier a readus, printr-o scriitură magistrală, problematica țărănească în centrul atenției lumii literare, prin romanul setei de pământ, “Ion”. Subtitlul acestuia era „Glasul pământului, glasul iubirii” și anunța principalul conflict din text, și a dat unul dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice.
După această experiență literară, autorul a scris, mai apoi, romanul “Răscoala”, supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile.
Un al treilea roman, “Pădurea spânzuraților”, a fost inspirat de o tragedie autobiografică, fratele său, Emil, născut în 1891, locotenent în armata austro-ungară, fiind condamnat la moarte și executat prin spânzurare, în 14 mai 1917, la Ghimeș, pentru o tentativă de a dezerta pe front, din Armata Austro-Ungară, și a trece în tranșeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Tema fusese schițată, inițial, în nuvela “Catastrofa”.
Misiunea Centrului Cultural și de Tineret Sector 5
Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.
Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic;
Protejarea și susținerea libertății de creație, înțeleasă ca drept la exprimare artistică (materializarea într-o formă artistică a unei opinii/poziționări față de anumite lucruri/fapte/acțiuni), în conformitate cu art. 33 al Constituției României și a normelor internaționale, pentru perfecționarea și formarea tinerilor în domeniile artistice și asigurarea performanței în creativitate, cultură și educație, dar și pentru validarea expresivității artistice și dezvoltarea culturală și artistică multivalentă;
Susținerea accesului liber și a oportunităților egale la cultură, sport și educație continuă, oferind condițiile necesare însușirii valorilor, exprimării artistice libere și participarii la manifestări și programe culturale, de dezvoltare, creative și educaționale, crescând gradul de acces și participarea cetățenilor la viața culturală.
Cetățeanul TV
