Cathedral Plaza rămâne în picioare. Instanţa a suspendat executarea hotărârii privind demolarea clădirii

Tribunalul Dâmboviţa a suspendat executarea hotărârii prin care a dispus demolarea Cathedral Plaza. Instanța a motivat că trebuie clarificate obligaţiile ce-i revin Primăriei Capitalei.

Potrivit Millennium Building Development Tribunalul Dâmboviţa a hotărât, în 15 aprilie, suspendarea executării hotărârii prin care aceeaşi instanţă a dispus desfiinţarea Cathedral Plaza.

„Practic, aceeaşi instanţă şi acelaşi judecător care au pronunţat în 2012 sentinţa de începere a procesului de demolare au revenit în 2015, suspendând această decizie. Suspendarea hotărârii din 2012 va fi valabilă până la momentul când se vor clarifica obligaţiile instituite în sarcina Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB), precum şi până la finalizarea procedurilor de reautorizare a clădirii ce fac obiectul dosarului 8563/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti”, se arată în comunicatul citat.

Potrivit Millennium Building Development, sentinţa din 2012 a Tribunalului Dâmboviţa se referă strict la începerea unor proceduri administrative de demolare, ceea ce nu este echivalent cu începerea demolării.

Decizia Tribunalului Dâmboviţa a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti, care a decis irevocabil, în ianuarie 2013, demolarea imobilului Cathedral Plaza şi readucerea terenului pe care a fost edificată construcţia la destinaţia iniţială, aceea de parc.

Millennium Building Development îl acuză arhiepiscopul Ioan Robu a ţinut ascuns de aproape o lună faptul că Tribunalul Dâmboviţa a dispus, în 15 aprilie, suspendarea executării hotărârii din 2012.

În motivarea soluţiei de suspendare, instanţa arată că „legea nu conferă primarului Municipiului Bucureşti atribuţia de a dispune direct printr-o decizie desfiinţarea construcţiei, ci îi conferă atribuţiile privind demararea procedurilor legale, la finalul cărora se decide emiterea autorizaţiei de demolare, ştiut fiind că, în vederea emiterii unei autorizaţii de demolare, se parcurg procedurile obligatorii prevăzute de lege, ce implică inclusiv obţinerea tuturor avizelor şi acordurilor prevăzute de lege, fiind posibilă şi intrarea în legalitate în sensul prevederilor art. 59 alin.2 şi 3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii 50/1991, aprobate prin Ordinul 839/2009”.