Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, Preasfințitul Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereul Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, căruia i s-a alăturat Înaltpreasfințitul Părinte Benjamin, Arhiepiscopul Vestului și San Francisco (OCA), înconjurați de un sobor de clerici, în Duminica a doua după Rusalii (a Sfinților Români și a Tuturor Sfinților Celți), 7 iulie 2024, au târnosit altarul Mănăstirii Ortodoxe „Toți Sfinții Celți” din localitatea Kilninian, Insula Mull – Scoția.
La acest eveniment istoric pentru creștinismul ortodox din Europa Occidentală au participat monahiile de la Mănăstirea „Toți Sfinții Celți” de pe Insula Mull, monahii de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului și toți Sfinții din Insula Iona”, clerici din Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, din Arhiepiscopia Ortodoxă Antiohiană din America de Nord, din Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă din America și din Biserica Ortodoxă din America (OCA), precum și credincioși ortodocși din Marea Britanie, Statele Unite, Canada și România.
În aceeași zi a fost instalată și stareța Mănăstirii „Toți Sfinții Celți”
Mănăstirea Ortodoxă „Toți Sfinții Celți” este prima mănăstire ortodoxă înființată în Insulele Scoției în ultima mie de ani. Ea este, de fapt, reînființată pe temeliile unei vechi mănăstiri din primul mileniu creștin. Biserica era dedicată sfinților Ninian și Cuthbert. Lăcaşul de cult a fost donat Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale în anul 2009 pentru a fi înființat un așezământ monahal. Între anii 2010 și 2014, așezământul monahal a fost renovat și înfrumusețat prin sacrificiul creștinilor ortodocși din Statele Unite, Marea Britanie și Canada și prin osteneala obștilor Mănăstirilor de pe insulele Mull si Iona, sub păstorirea Preacuviosului Părinte Protosinghel Serafim – Stareț al Mănăstirii de pe insula Iona.
Istoria monahală la Kilninian începe mult mai devreme, spre sfârșitul secolului al VI-lea. Primii monahi s-au stabilit aici datorită Fântânii Sfântului Ninian, un izvor dedicat Sfântului Ierarh Ninian și cunoscut ca având puteri miraculoase de vindecare. Mănăstirea celtică „Sfântul Ierarh Ninian” a înflorit de la sfârșitul secolului al VI-lea până la sfârșitul primului mileniu, când atacurile vikingilor au pus capăt vieții monahale din insulele scoțiene.
După această perioadă, Kilninian a fost abandonată pentru câteva secole, înainte de a fi transformată într-o parohie protestantă. În 1755, o nouă biserică a fost construită pe fundațiile celei monahale anterioare și care este folosită de comunitatea monahală ortodoxă până în prezent.
Astăzi, comunitatea monahală este formată din două mănăstiri distincte, Mănăstirea de pe insula Mull cu hramul „Toți Sfinții Celți” (de monahii) și Mănăstirea de pe insula Iona (de monahi), cu hramul „Adormirea Maicii Domnului și toți Sfinții din Insula Iona”. Obștile monahale au viețuitori care provin din Canada, Regatul Unit, România și Statele Unite ale Americii. Limba folosită în cult este cea engleză.
Cuvântul Preasfințitului Părinte Atanasie de Bogdania, Arhiereul Vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Este o zi de har deosebit și de binecuvântare cerească, astăzi la pomenirea Sfinților Români (pentru cei din Țară), dar și a tuturor Sfinților Celți (pentru cei dintre noi aflați pelerini pe aceste meleaguri sfințite cu sângele primilor mărturisitori), când am sfințit altarul acestei biserici închinate Sfântului Ierarh Ninian, episcop de Whithorn. Înainte de toate, aduc la inima frățiilor voastre binecuvântarea părintească și gândul de rugăciune al Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Iosif, din încredințarea și cu binecuvântarea căruia am târnosit astăzi acest sfânt altar.
Altar închinat Sfântului Ierarh Ninian, care la rândul său a fost și el episcop și mărturisitor, a fost primul apostol ce a propovăduit în Scoția.
Primele mărturii despre viața sa pot fi găsite în „Istoria eclesiastică a poporului englez” a Cuviosului Beda Venerabilul. Despre Sf. Ierarh Ninian se mai știe că a întemeiat o mânăstire la Whithorn, ce a devenit faimoasă ca școală de formare a monahilor, în mai puțin de o sută de ani de la moartea sa. De asemenea, mai știm că lucrarea sa apostolică printre picți a cunoscut roade mari, aducătoare de har și binecuvântare. Astfel, Sf. Patrick, luminătorul Irlandei, în epistola sa către Coroticus, vorbește despre convertirile făcute de Sf. Ninian în Scoția, alte mențiuni se găsesc și la Sf. Columba de Iona, care ocrotește Mănăstirea noastră aflată pe insula unde s-a nevoit, dar și la Sf. Kentigern.
„Aici e minunea, culegi durere și aduci har, culegi tristețe și aduci bucurie”
Aici, primii monahi celți și-au dăruit viața pentru viața celorlalți. Este mare taină monahismul, căci monahii sunt cei care culeg tristețea și durerea din lume, neputința și căderea, punându-le în rugăciune adâncă, ca să le arate pe toate prefăcute și mai ales reînnoite în har mântuitor. Aici e minunea, culegi durere și aduci har, culegi tristețe și aduci bucurie. Monahii, fiecare dintre ei, au câte o desagă cu stele, o desagă din care aruncă această sămânță a harului peste tot, stele și stele care aduc lumină și har în lume și fiecare lume începe de la o tainică sihăstrie. Mai ales noaptea, când se roagă, ei sunt cei care seamănă stele aducătoare de har, iar oamenii cuprinși de durere primesc aceste raze de lumină și simt o bucurie de nedescris. Primesc și iertare de păcate, primesc vindecare, primesc alinare, primesc mângâiere, primesc viață, primesc înviere – o adevărată minune și cât de multă bucurie aduce.
„O moarte care aduce și dăruiește viață – asta au făcut monahii”
Aici, la marginea unui continent, la marginea unei lumi, unde se împletesc apele oceanului cu lacrimile pocăinței, a renăscut o nouă, dar totuși veche mănăstire, astăzi, chiar două mănăstiri, pe două insule care se îmbrățișează într-o îmbrățișare a dragostei care aduce izbăvire – o bucurie de nedescris. Minunea aceasta stă tocmai în rugăciunea sfinților celți pe care îi prăznuim astăzi.
Ei sunt cei care dea lungul veacurilor au știut să arunce sămânța creștinismului pe binecuvântatul pământ al Britaniei, dăruindu-și viața asemenea grăuntelui de grâu care cade în pământ aducând roade multe, dar doar după ce moare, căci altfel nu poate să rodească. O moarte care aduce și dăruiește viață – asta au făcut monahii, au murit înainte să moară, ca să nu mai moară niciodată, ci să dăinuiască veșnic în și cu Hristos Domnul. Cât de mult am dori și noi să murim înainte de moarte, ca să putem gusta doar din Înviere și astăzi e chiar această zi tainică – închinându-ne la acest nou și sfânt altar, gustăm din Înviere.
„Un botez tainic al unei biserici”
Ziua de azi este zi de Paști, căci sfințirea unui nou altar nu este altceva decât un botez tainic al unei biserici, care gustă din moarte (durerea oamenilor jertfitori), dar aduce viață (tainica Înviere). Am botezat cu adevărat un altar care ni se va face nouă tuturor Rai nou, din care răsare, de data aceasta, nu pomul cunoașterii binelui și al răului, prin care am căzut, ci noul pom al vieții, care răsare din coasta străpunsă a Mântuitorului Hristos, nu altundeva decât pe Sfânta Cruce, de unde ne vine și mântuirea. Aici mai înțelegem ceva adânc – monahii sunt cei care au înțeles primii că doar îmbrățișând crucea pot cu adevărat deveni izvoare de har mântuitor. Ei sunt cei care transformă durerea și suferința lumii acesteia, prin taina Crucii, în binecuvântare și har aducător de viață.
Tot cel ce se adapă din acest izvor al vieții și al harului, aduce roade multe, precum au adus binecuvântații monahi de pe aceste insule, și taina merge înainte, nu se oprește aici – suflete răvășite de durere, oameni care nu au cunoscut dulceața harului, inimi strivite de nedreptate și suferință găsesc alinare tocmai aici, la capătul unei lumi vechi, dar la începutul unei alteia noi – nu doar la izvorul Sfântului Ninian, dar la izvorul de viață aducător al harului care este viața în și pentru Hristos Domnul.
Slavă și mulțumire să-I fie adusă Domnului, pentru toate darurile care s-au revărsat peste noi astăzi, căci El este cu adevărat Învierea, Viața și Mântuirea noastră, în veci, Amin.
