Sectorul 5. Casa Pompiliu Eliade, o bijuterie arhitecturală ajunsă ruină

sectorul 5

O adevărată bijuterie arhitectonică se află la intersecția dintre Splaiul Independenţei 74 și Strada B.P. Haşdeu, Casa Pompiliu Eliade.

Imobilul a fost proiectat de arhitectul Henry baron Susskind, după desenele inițiale ale lui B.P. Hașdeu. Acesta din urmă, prieten cu Pompiliu Eliade, i-a schițat chiar înainte să moară planul unei case. Casa a fost finalizată în 1907 și este construită în stilul Art Nouveau, iar asemănările cu castelul Iuliei Hașdeu din Câmpina sunt evidente.

Pompiliu Eliade, fost director al Teatrului Național

Pompiliu Eliade a trăit între anii 1869 și 1914, iar în momentul în care se muta în Casa de pe chei – așa cum mai era numită casa respectivă – era directorul Teatrului Național. De-a lungul vieții sale, Pompiliu Eliade a activat și ca istoric literar, profesor universitar, deputat și membru corespondent al Academiei Române. În această casă a locuit împreună cu soția și cei doi copii.

sectorul 5

De la vilă superbă la adăpostul aurolacilor

Odată cu moartea lui Pompiliu Eliade în 1914, soția și cei doi copii au părăsit țara și s-au mutat la Paris. Întrucât casa fusese achiziționată cu ajutorul unui împrumut substanțial de la Creditul Urban care nu a putut fi achitat integral după moartea lui Eliade, aceasta a intrat în patrimoniul băncii.

Un timp, a fost închiriată și a funcționat chiar și un cămin studențesc. Prin anii ’30, casa i-a fost vândută magistratului Anton Rădulescu, director juridic al Băncii Românești. Din anul 1946, familia lui Rădulescu a fost silită să împartă casa cu un activist de partid, un maior și un judecător. Anii au trecut, proprietarii și chiriașii s-au mai schimbat pe parcursul anilor, iar în prezent, casa este locuită de către oameni fără adăpost.

Doctorat la Sorbona

Pompiliu Eliade a fost istoric literar și profesor român de limba franceză, membru al Ateneului Român și membru corespondent al Academiei Române din mai 1912.

A absolvit liceul, apoi Facultatea de Litere din București cu o teză despre Herbert Spencer.

În perioada 1892–1895 a studiat la École Normale Superieure din Paris, ca bursier Hillel.

În 1898, și-a luat doctoratul în litere la Universitatea Sorbona din Paris, cu teza “De l’influence française sur l’esprit public en Roumanie. Les origines. Étude sur l’état de la société roumaine à l’époque des règnes phanariotes.”

A fost profesor suplinitor, ulterior titularizat, din 1904, la catedra de limbă și literatură franceză la Facultatea de litere din București. A fost directorul Teatrului Național în perioada 1908–1911 și deputat din partea PNL din 1907, făcând parte din Consiliul permanent al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. A rostit în Cameră câteva discursuri memorabile care au fost ulterior publicate.

Un arhitect elvețian îndrăgostit de România

Arhitectul Henry baron Susskind, mai puțin cunoscut în prezent, este autorul unor clădiri precum: Vama Antredepozite din Iași, vila lui Take Ionescu din Sinaia, vila Pompiliu Eliade din București sau sediul Facultății de Biologie de pe Splaiul Independenței.

Baronul elvețian1 Henri Susskind s-a născut la Viena, pe 15 decembrie 1868, unde a făcut o parte din studii, pe care le-a continuat apoi la Zürich, unde a primit în 1900 diploma de arhitect, după ce deja o obținuse pe cea de inginer. La Viena a cunoscut-o pe „frumoasa domnișoară Paulina, fiica generalului Ioan Vasiliu Năsturel, care a furat inima tânărului arhitect, căsătoria lor fiind oficiată pe 18 noiembrie 1895 în București. Arhitectul a devenit cetățean român în anul 1902, stabilindu-se în capitala României. Din căsătoria lui Henri Susskind cu Paulina Năsturel s-au născut două fiice, Henrietta și Marietta.

Datorită însemnărilor lăsate de Henrietta la Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de Stampe, se știe că la început Susskind a lucrat în biroul de arhitectură al lui Lecomte du Noüy.

Primele construcții, pe cont propriu, au fost la Sinaia: Vila Mihai Haret, Vila Testiban, restaurarea Vilei Căprița, refacerea Vămii Strunga, Vila Negoiul a lui Take Ionescu. A proiectat, de asemenea, și clădiri industriale și administrative.

Misiunea Centrului Cultural și de Tineret Sector 5

Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.

Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic;

Protejarea și susținerea libertății de creație, înțeleasă ca drept la exprimare artistică (materializarea într-o formă artistică a unei opinii/poziționări față de anumite lucruri/fapte/acțiuni), în conformitate cu art. 33 al Constituției României și a normelor internaționale, pentru perfecționarea și formarea tinerilor în domeniile artistice și asigurarea performanței în creativitate, cultură și educație, dar și pentru validarea expresivității artistice și dezvoltarea culturală și artistică multivalentă;

Susținerea accesului liber și a oportunităților egale la cultură, sport și educație continuă, oferind condițiile necesare însușirii valorilor, exprimării artistice libere și participarii la manifestări și programe culturale, de dezvoltare, creative și educaționale, crescând gradul de acces și participarea cetățenilor la viața culturală.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here