La pas prin Sectorul 5. Monumentul marelui savant Nicolae Paulescu

Sectorul 5

În apropierea Facultății de Medicină, în sectorul 5, se află statuia lui Nicolae Paulescu, savant  român, medic și fiziolog, descoperitorul hormonului antidiabetic elaborat de pancreas, numit mai tarziu și cunoscut sub denumirea de insulină.

În 1990 Paulescu a fost numit post-mortem membru al Academiei Române.

Doctor în medicină

Nicolae Constantin Paulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869 în București.

Nicolae Paulescu va studia medicina la Paris, din anul 1888, iar în anul 1897 obţine titlul de Doctor în Medicină cu teza ”Cercetări asupra structurii splinei”.

Medic la Paris și doctorate în științe

Între anii 1891-1894, va lucra ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” iar în următorii trei ani, ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, ca adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al Journal de Médecine Interne.

În anii 1897-1898 a urmat și cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu lucrările „Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului” și „Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală”.

În anul 1901, obține la Universitatea din Paris, al doilea doctorat în științe cu teza ”Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii”.

Profesor în țară

Reîntors în ţară, Nicolae Paulescu a fost numit profesor la Catedra de Fiziologie a Facultăţii de Medicină din Bucureşti, pe care a condus-o timp de 31 de ani, din anul 1900 până în 1931. Este și director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București.

A publicat, împreună cu dr. Etienne Lancereaux, ”Traite de medecine” (4 volume, 1903-1930).

Descoperitorul insulinei

Profesorul Paulescu avea să îşi lege renumele, pentru totdeauna, de descoperirea, în urma unor investigaţii sistematice asupra metabolismului glicogenului, a tratamentului de bază al diabetului.

Sectorul 5

Astfel, la 23 iulie 1921 a reuşit să obţină un extract apos de pancreas, hormon denumit de el ”pancreină”, cu câteva luni înainte de descoperirea, de către Fr.G. Banting şi Ch.H. Best, a insulinei, pentru care cei doi cercetători canadieni au primit, în 1923, Premiul Nobel. Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best neagă influența rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu și afirmă că deși Paulescu a demonstrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect.

Invenţia lui Paulescu a fost înregistrată, la 10 aprilie 1922, la Oficiul Român de Brevete, sub titlul ”Pancreina şi procedeul fabricaţiei ei”.

Rezultatele cercetărilor sale le-a publicat în ”Archives Internationales de Physiologie” (”Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive”, 1921), precum şi într-o serie de lucrări, între care: ”Divers procede pour introduire l’ extrait pancreatique dans l’organisme du’n animal diabetique” (1923) şi ”Traitement du diabete” (1924).

A mai publicat numeroase cărţi şi studii, apărute în prestigioase reviste ştiinţifice româneşti şi străine: ”Tratamentul febrei” (1916); ”Traite de physiologie medicale” (3 vol. 1919-1923).

Marele savant a murit la 19 iulie 1931.

Recunoaștere târzie

În anul 1969, răspunzând campaniei internaționale inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreședinte al Fundației Nobel, va recunoaște meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și speranța că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale.

În anul 1976, în volumul „The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin”, profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Nicolae Paulescu.

La 13 noiembrie 1990, pentru meritele sale deosebite, profesorul Paulescu a fost ales membru titular post-mortem al Academiei Române.

La 11 martie 1993, Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice ”Prof. Dr. N. Paulescu”, aşa cum se numeşte astăzi, a fost creat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii.

Misiunea Centrului Cultural și de Tineret Sector 5

Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.

Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic;

Protejarea și susținerea libertății de creație, înțeleasă ca drept la exprimare artistică (materializarea într-o formă artistică a unei opinii/poziționări față de anumite lucruri/fapte/acțiuni), în conformitate cu art. 33 al Constituției României și a normelor internaționale, pentru perfecționarea și formarea tinerilor în domeniile artistice și asigurarea performanței în creativitate, cultură și educație, dar și pentru validarea expresivității artistice și dezvoltarea culturală și artistică multivalentă;

Susținerea accesului liber și a oportunităților egale la cultură, sport și educație continuă, oferind condițiile necesare însușirii valorilor, exprimării artistice libere și participarii la manifestări și programe culturale, de dezvoltare, creative și educaționale, crescând gradul de acces și participarea cetățenilor la viața culturală.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here