Istoria cartierului Ghencea. Centrul Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” al sectorului 5 are o colaborare excelentă cu Parohia “Sfânta Treime-Ghencea”, implicându-se în multe dintre inițiativele și proiectele culturale ale Parohiei, multe și frumoase, despre care ziarul Cetățeanul a relatat pe larg și, cu siguranță, va mai scrie.
Și este firesc să se întâmple așa, având în vedere că în fruntea parohiei se află un vrednic slujitor al lui Dumnezeu, al Bisericii și al oamenilor: părintele dr. Ion Grădincea. Părintele este un tânăr și pasionat slujitor al oamenilor dar și un intelectual de mare anvergură, deopotrivă iubitor al Scripturii dar și al Culturii, și un patriot de necombătut, așa cum, de altfel, sunt cei mai mulți dintre părinții Bisericii Ortodoxe Române.
Iată de ce am apelat la informațiile din extraordinara lucrare “Monografia Parohiei Sfânta Treime – Ghencea din București”, avându-i ca autori pe pr. Constantin N. Coman și pr. dr. Ion Grădincea. O lucrare – și științifică dar care se citește și cu nerăbdarea pe care ai avea-o citind despre “misterele Bucureștilor”. Așadar, de unde vine numele de “Ghencea” – cartier, cimitire, zonă militară și stadion?!
CITEȘTE ȘI Parohia Sfânta Treime Ghencea, loc dăruit de Dumnezeu cu creștini iubitori și milostivi
Istoria cartierului Ghencea. Arnăutul Ghencea, eterist grec, și Tudor Vladimirescu
Istoria cartierului Ghencea. „Începând cu jumătatea secolulului al XIX-lea, biserica se numește <<Sfânta Treime Ghencea>>, practic, cam din 1846, conform Catagrafiei întocmite în acest an. De la numirea bisericii și-a luat numele cimitirul și apoi întreg cartierul de astăzi, cu toate clădirile și edificiile sale publice. De unde vine această denumire a bisericii și a cartierului? A fost și Ghencea ctitor al bisericii?
Vom arăta în cele ce urmează ce spune tradiția despre Ghencea și dacă acest personaj are vreo legătură cu biserica noastră.
Preotul Dumitru Vasilescu, paroh între anii 1904-1931, într-o însemnare făcută într-un registru al bisericii, arată că terenul pe care s-a construit această biserică a fost donat de un oarecare Ghencea. Iată ce scrie: <<După spusa unor bătrâni ce de mult au răposat, Moș Doiciu Nicolae și Maria Pogonaru, Ghencea a fost un arnăut care, în timpul zaverii din anul 1821, a luat parte ca eterist grec. Părintele său, Bogdan, și cu mulți alții, venind de peste Dunăre, s-au așezat în acest loc – mahalaua Lupești – cu învoirea egumeniei de la Radu Vodă. Locul pe care este clădită biserica și de prin prejur a fost al lui Bogdan, care a rămas apoi moștenire lui Ghencea, Savu și Tudora, frați. Căsuța în care a locuit acel Bogdan cu fiii săi era în partea de răsărit a bisericii. >>
Tot preotul Dumitru Vasilescu, într-un memoriu înaintat Protoieriei în ianuarie 1906, spune: <<Ghencea, înainte de revoluția din 1821, a adunat materialul trebuincios, pe locul unde se află astăzi biserica, loc pământesc, spre a zidi biserica în memoria părinților lui decedați. El nu apucă să înceapă a zidi și se întâmpla revoluția. Materialul adunat de Ghencea este ridicat de voluntarii lui Tudor Vladimirescu și dus la Mănăstirea Cotroceni spre a-și face metereze. Ghencea dispare, pobabil ucis de turci în locul unde astăzi este biserica Olteni. După încetarea zaverei, sau chiar în timpul zaverei, materialul este adus înapoi de la Cotroceni, după unii, chiar Tudor Vladimirescu l-a dat, în urma reclamațiilor negustorilor Burnazi, care au clădit biserica.>>”.
CITEȘTE ȘI Cumnatul lui Octavian Goga, preot-paroh la Biserica Sfânta Treime – Ghencea din Sectorul 5
Istoria cartierului Ghencea. Mănăstirea Radu Vodă, donatoarea terenului bisericii Ghencea
Istoria cartierului Ghencea. „Preotul Dumitru Vasilescu s-a mulțumit numai să consemneze cele auzite de la bătrâni, dar n-a căutat să verifice dacă ele corespund realității.
Cercetând arhiva Parohiei, nicăieri n-am găsit dovada că terenul pe care s-a clădit biserica ar fi fost donat de Ghencea. Din contră, se arată clar că terenul a fost donat de Mănăstirea Radu Vodă, care era proprietara satului Lupești. În raportul nr. 3, din 4 mai 1892, către Primăria Bucureștilor, parohul arăta că: <<Locul aparține bisericii încă de când s-a clădit biserica pe terenul dat de Mănăstirea Radu Vodă.>>
Un alt document din anul 1895 spune că: <<biserica și celelalte proprietăți ale bisericii nu posedă nici un act, deoarece locul s-a dat gratuit de Mănăstirea Radu Vodă. >>
În actele de fundație, atașate la inventarul din 1895, se arată și mai clar acest lucru: <<Biserica și celelalte proprietăți dimprejurul bisericii, locul pe care este clădită și toată curtea câtă este împrejmuită, nu posedă acte, deoarece acest teren a fost dăruit de către egumenia Mănăstirii Radu Vodă în anul 1820, pe care familia Burnăzeștilor au clădit această biserică. >>
Istoria cartierului Ghencea. Un bandit vestit… Ghencea
Istoria cartierului Ghencea. O altă versiune despre Ghencea este consemnată de preotul Hristea Marinescu, parohul bisericii, într-un raport din 14 mai 1897 către Primăria Capitalei: <<Numele de Ghencea, ce-l are azi, e posterior și se trage de la un vestit bandit Ghencea, de origine bulgară, care-și exercita meseria în aceste părți unde orașul se termina cu grădini și vii, deci porțiune favorabilă meșteșugului banditesc. Acest hoț, intrând în serviciul unui pașă, s-a smerit și a fost decapitat ca spion în timpul lui Tudor Vladimirescu. Unde a fost înmormântat nu se știe, căci în pomelnicul descendenților familiei lui din această suburbie nu figurează numele de Ghencea.>>
Este foarte probabil ca aici, lângă biserică, să fi locuit un oarecare Ghencea și, pentru că locuia lângă biserică, să-i zică biserica <<de lângă Ghencea>> și apoi <<biserica Ghencea>>.”
Cetățeanul TV
