„Strigătul” comunităţii evreilor din Sighet a răsunat la ICR Tel Aviv

„Trebuie să o spunem franc: viitorul comunităţii evreilor din Sighet nu este unul promiţător” – a opinat Peninah Zilberman, preşedintele Fundaţiei „Tarbut” Sighet, în cadrul conferinţei „Sighetu Marmaţiei şi comunitatea evreiască”, de la sediul ICR Tel Aviv, din data de 25 iunie 2024.

După cum a explicat în cuvântul de deschidere Martin Salamon, directorul Institutului Cultural Român, proiectul realizat în colaborare cu Fundaţia „Tarbut” Sighet face parte din seria de manifestări ale ICR Tel Aviv dedicate comemorării a 80 de ani de la Holocaustul din Transilvania de Nord.

„Ca un educator în domeniul Holocaustului şi al culturii iudaice, cred cu tărie că povestea Holocaustului trebuie transmisă noilor generaţii prin diverse forme de artă: dramă, dans, scriere creativă, fotografie, film” – a adăugat Peninah Zilberman. Aceasta consideră că educaţia în domeniul Holocaustului din liceele din România îi poate transforma pe elevii români în purtători de mesaje, adevăraţi „ambasadori ai poporului evreu”.

Alfred Poplingher a oferit, în intervenţia sa, o imagine istorică de ansamblu a Sighetului, subliniind particularităţile legate de viaţa comunităţii evreieşti locale. Evreii care s-au stabilit în zona Maramureşului, îndeosebi începând cu secolul al XVII-lea, au reuşit să creeze comunităţi înfloritoare, iar printre ele, cea a Sighetului a avut un rol covărşitor.

„Importanţa comunităţii evreilor din Sighet este în special de ordin religios şi cultural. Curţile rabinilor din Sighet, împreună cu şcolile adiacente şi mişcările hasidice care s-au dezvoltat, au îmbogăţit substanţial iudaismul” – a adăugat Poplingher. Acesta a amintit şi de contribuţia comunităţii evreilor din Sighet la viaţa culturală, socială, ştiinţifică a acelor timpuri, prin faptul că a dat scriitori, artişti plastici, muzicieni, scriitori, jurnalişti, editori de carte şi presă (de limbă idiş, maghiară sau română), avocaţi şi arhitecţi de renume.

Povestea familiei Jacobovitch

Producătorul şi arhitectul israelian cu rădăcini româneşti din Sighetu Marmaţiei, Mandi Jacobovitch, a descris povestea familiei Jacobovitch, deportată la Auschwitz, şi contribuţia ei ulterioară la societatea israeliană. Conferinţa a continuat cu prezentarea a două fragmente din filmul său documentar intitulat „Strigătul” („The Scream”), conţinând mărturii ale tatălui producătorului. După cum a explicat Jacobovitch, tatăl său nu a rostit, timp de decenii, niciun cuvânt despre cele trăite în lagărele morţii, unde a fost deportat de la Sighet, în primăvara anului 1944. Prima mărturie a făcut-o după vârsta de 50 de ani, la o organizaţie israeliană care oferă sprijin psihologic supravieţuitorilor şi urmaşilor lor.

Filmul documentar s-a născut ca urmare a iniţiativei lui Mandi Jacobovitch, care a utilizat apoi materialul în diverse proiecte şcolare şi academice. „La 4 luni după ce am terminat filmul al cărui protagonist este, tatăl meu a decedat, la vârsta de 96 de ani” – a povestit acesta. Jacobovitch a împărtăşit numerosului public de la sediul ICR Tel Aviv ultimele sale amintiri rămase de la tatăl său – care a fost prieten apropiat al celui mai celebru evreu sighetean supravieţuitor al Holocaustului, laureat al premiului Nobel pentru pace, scriitorul Elie Wiesel -: o mezuza şi un siddur (carte de rugăciuni).