Sectorul 5. Academia Tehnică Militară Ferdinand I – „politehnica de elită” a ingineriei românești

Academia Tehnica Militara

În sectorul 5 se află una dintre cele mai performante universități ale științei inginerești din România: Academia Tehnică Militară (M.T.A.)  ”Ferdinand I”, „fabrica” celor mai performanți ingineri ai României.

Impozanta clădire, ușor de recunoscut, se află pe bulevardul George Coșbuc, în apropierea Pieței de Flori. O clădire istorică, a cărei vizitare, prilejuită de diverse aniversări militare, face o deosebită vizitatorilor, copiilor și mai ales tinerilor.

Formarea inginerilor pentru nevoile armatei a fost o preocupare mai veche în România care datează din perioada anilor 1924-1925. Documente din anii 1930-1932 atestă preocupări privind înființarea unei structuri tehnice a armatei, care era imperios necesară pentru asigurarea capacității de luptă a acesteia. Prin Legea nr. 72 din 11.03.1932 s-a înființat Corpul tehnic militar, ca organism cu atribuții specifice în armata română. Corpul tehnic militar a creat o instituție de învățământ tehnic în care inginerii erau specializați pentru rezolvarea problemelor specifice armatei și confirmați în diferite arme.

Ofițerii ingineri s-au pregătit, de asemenea, în instituții civile de învățământ superior, în profiluri și specializări de interes pentru nevoile armatei.

Procesul care a urmat, de tehnicizare rapidă a armatei, a impus, cu necesitate, înființarea unei instituții militare de învățământ tehnic superior care să satisfacă, sub raport calitativ și cantitativ, nevoia de ofițeri ingineri pentru armata română.

Pregătire temeinică și îndelungată

Academia Tehnică Militară “Ferdinand I” a fost înființată la data de 15.09.1949, prin Decretul nr. 371 din 14.09.1949, având drept scop ”să formeze ofițeri ingineri, cu o pregătire corespunzătoare specificului tehnic al diferitelor arme, necesari pentru încadrarea comandamentelor, unităților, formațiunilor și instituțiilor militare de specialitate”.

Structura inițială a academiei cuprindea comanda, facultățile (Armament și Muniții; Tancuri și Moto-mecanizate; Aviație; Transmisiuni; Marină), secțiile și birourile de învățământ și cercetare științifică, compartimentele de logistică, compartimentele de pregătire de lupta, etc. Structura a fost modificată, de-a lungul anilor, în funcție de factori obiectivi și de conjunctura politico-militară.

În anul 1952, prin Ordinul Marelui Stat Major, denumirea instituției a fost schimbată în Academia Militară Tehnică.

În luna august 1953, în urma susținerii examenului de stat, a absolvit prima promoție de ingineri militari din armata română. Cei 69 de absolvenți au primit titlul de inginer militar în specializări din profilurile mecanic și electric.

La 16 octombrie 1954, în baza Decretului nr. 439, Academiei Militare Tehnice i s-a încredințat Drapelul de luptă.

În anul universitar 1956/1957, Academia Militară Tehnică a fost reorganizată pe patru facultăți: Armament; Mecanică; Transmisiuni; Construcții militare și Geodezie.

Durata studiilor în Academia Militară Tehnică a fost inițial de 4 ani, din 1953 de 5 ani, iar din 1957 de 5 ani și jumătate.

Profesori-savanți în slujba Apărării

În academie și-au desfășurat activitatea personalități ale învățământului și cercetării științifice, care au contribuit la creșterea și consolidarea prestigiului acestui lăcaș de învățămînt militar românesc: Aurelian Stan, Constantin Aramă, Vasile Bianu, Elie Carafoli, V. N. Constantinescu, Panait Mazilu, Victor Sahini, Victor Vâlcovici, Andrei Țugulea, Ioan S. Antoniu, Mihai Niță, George Baranescu, C. Belea, Colonescu Bujor, Vasile Cătuneanu, Ion Elianu, Mihai Ghermanescu, Dan Ghiocel, Constantin Ifrim, Leon Livovschi, Iorgu Nicula, Alexandru Stoenescu, Gheorghe Sabac, Gabriela Teodorescu, Luca Teodoriu, Dumitru Voiculescu și alte personalități.

Premiere științifice

Unele dintre lucrările de cercetare ale specialiștilor din academie se încadrează în categoria realizărilor în premieră națională, astfel: calculatorul analogic universal (1960), rachetă românească antisubmarin (1963), rachetă pentru combaterea grindinei (1963, 1967, 1976, 1981), mașină de sudat prin frecare (1980), tancul românesc (1985-1992), podul suspendat pentru vânătorii de munte (1987), proiectilul reactiv românesc cu componentă de luptă cu elemente preformate și focos de proximitate (1988), sistemul de decodificare a parametrilor de zbor (1988), aruncătorul automat de grenade cal. 40 mm (1992), muniție cal. 40 mm compatibilă NATO (1998).

Peste 50 de creații tehnice originale au fost brevetate ca invenții.

Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 „Ștefan Iordache”

Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.

Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here