De ziua Mondială a Iertării, primarul Sectorului 5 Cristian Popescu Piedone, s-a gândit la cei care l-au condamnat pe nedrept în dosarul Colectiv. Piedone spune că ar vrea să-și ierte „călăii”, dar susține că „iertarea rămâne atributul lui Dumnezeu”.
Redăm mai jos mesajul integral postat de Piedone pe Facebook.
„Gândesc, uneori, că am trăit ca-n basmele lui Ispirescu. Si că-n 60 de ani abia bifați… am dres, și-am râs, și-am plâns, și-am iubit, și-am jelit cât… în 600.
Gândesc c-am fost și la dreapta Sfintei Vineri, și printre prinții și împărații din palatul de cleștar, dar… și buzduganul zmeului l-am simțit în creștet. Și parșivitatea lui, și puterea lui și carcera lui…
Dar în povestea vieții mele, Demiurgul mi-a rânduit zâne blânde și… mi-a dat apa vie din Împărăția Cerească.
Am învățat să respir cât trebuie și când trebuie… Și-am răzbit și zmei… și oameni răi.
Știți… de când am nepoți și păr alb pe la tâmple, citesc și recitesc din, poate, cel mai pur și concis “testament” lăsat de om… pentru om: “If”-ul lui Kipling.
…
“De poţi să nu-ţi pierzi capul,
când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău,
Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine,
De poţi s-aştepţi oricât, fără să-ţi pierzi răbdarea,
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi,
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugăminţi. (…)”
Îmi place să cred că acest “Dacă”, rânduit de Kipling… mi-e călăuza unică spre fericirea sufletească.
Viața, cu ale sale toate, m-a învățat că răbdarea… face mereu casă bună cu… iertarea. Că ele și doar ele, laolaltă, pot face om din neom și… bucurie din tristețe.
Astăzi însă, fix de Ziua Mondială a Iertării, m-am privit în suflet și-am văzut lacrimile nepotilor, lacrimile copiilor, lacrimile mele și ale bunei mele soții…
Sunt lacrimi adunate în șapte ani de procese chinuitoare, plus un an, o lună și opt zile de pușcărie nedreaptă!
Astăzi, de Ziua Iertării… mi-am revăzut călăii! Erau așa cum mi-au apărut în viață: negrii în inimă și-n haine. Ca diavolii.
Încă le aud vocalele, consoanele, onomatopeele… cu iz de șobolan.
Astăzi, de Ziua Iertării, mi-ar plăcea să fiu Kipling… măcar o secundă!
Astăzi mi-ar plăcea să-mi iert călăii și… satrapul!
Dar Dumnezeu mi-e martor că viața mea, liniștea și fericirea sufletului meu m-ar renega… fără mila!
Astăzi, așadar, de Ziua Iertării… îmi scot din gânduri călăii și satrapul, îngenunchez în fața familiei și-a prietenilor și-a libertății pe care n-am trădat-o niciodată!
Iertarea umblă printre oameni și animale, dar… rămâne veșnic atributul lui Dumnezeu!”
Cetățeanul TV
