Povestea unui monument: Opera Română, reper cultural în Sectorul 5

Sectorul 5

Unul dintre simbolurile de marcă ale Capitalei se află pe Bulevardul Mihail Kogălniceanu, între Calea Plevnei și Biserica Sfântul Elefterie, în Sectorul 5.

Clădirea Operei Naționale București a fost construită în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu. Denumirea de „Opera Română” a fost utilizată cu mult timp înaintea ridicării acestei clădiri special destinate teatrului liric din capitala României. Fondatorul Operei Române este considerat compozitorul Gheorghe Stephănescu (1843 – 1925),

Opera Română a fost instituționalizată la 1 aprilie 1921, printr-un decret guvernamental care îl avea printre semnatari pe Ministrul Culturii din acea vreme, poetul Octavian Goga.

Ziarul Cetățeanul și Centrul Cultural și de Tineret „Ștefan Iordache” al Sectorului 5 vă propun o incursiune în istoria acestui monument.

Opera Română, construită după planurile arhitectului Octav Doicescu

Actuala clădire a Operei Române, proiectată de  către arhitectul Octav Doicescu, are o capacitate de 952 locuri. A fost ridicată în 1953, sub denumirea de Teatrul de Operă și Balet, pentru ca România să poată găzdui două ample manifestări internaționale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25-30 iulie 1953) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2-14 august 1953). Clădirea Operei a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de Picâ, operă de Piotr Ilici Ceaikovski.

Sectorul 5

Opera Națională București a devenit un puternic simbol al culturii și artelor, găzduind de-a lungul vremurilor importante spectacole de balet, precum și personalități consacrate ale scenei internaționale, cu intepretări de neuitat, printre care îi putem aminti pe Vladimir Vasiliev, Ekaterina Maximmova, Mihail Barîsnikov, Maina Gielgud, Elisabeth Platel, Jean Guizerix, Willfried Piollet, Margot Fonteyn, Birgit Culberg, Mats Ek, Andrian Fadeev, Anton Bogov, Giuseppe Picone, Alina Cojocaru, Johan Kobborg.

Bijuterie arhitectonică

Clădirea Operei este clasată pe lista monumentelor istorice din București cu codul B-II-m-B-19004. Fațada clădirii, modificată față de ideea inițială a arhitectului, are un portic cu trei arcade monumentale, împodobite cu statuile a patru muze, și trei uși de acces, care permit intrarea în holul fastuos înălțat pe două nivele. Pe fațada clădirii, în locul a două arcade mai mici, care le încadrau inițial pe cele trei mari, au fost montate două basoreliefuri, unul care înfățișează o scenă de operă (sculptori Zoe Bâicoianu și Boris Caragea), iar celălalt, zborul unor balerini (sculptor Ion Vlad). Opera Națională București a adoptat un insemn heraldic, creat de heraldistul Tudor-Radu Tiron, și un logo în latină: ARS GRATIA ARTIS (artă pentru artă).

Sectorul 5

Sala de spectacole are forma de potcoavă. Scena are 24 m lățime, 20 m adâncime și 30 m înălțime. Un candelabru cu 100 de brațe de cristal aurit împodobește sala de spectacole. Ocazional se țin spectacole și în Foaierul Galben, care are o capacitate de maxim 200 locuri.

Arhitecții au dat atenție și exteriorului clădirii. În parcul din fața Opereise află statuia marelui muzician George Enescu, o sculptură în bronz de Ion Jalea. Tot în fața clădirii, dar privind spre intrare, se află bustul compozitorului Gheorghe Stephănescu.

Sectorul 5

Istoria Operei Naționale

Tradiția teatrului liric românesc are mai bine de două secole. În 1772, la Bucureşti, era consemnată existența primei trupe de operă. În cea de a două jumătate a secolului al XIX-lea mulţi interpreţi români şi-au câştigat celebritatea pe renumite scene ale lumii. Faima Elenei Teodorini, Haricleei Darclee, Margareti Iamandi-Nuovina, Zinei de Nori, Grigore Gabrielescu, Dimitrie Popovici Bayreuth era recunoscută la Scala din Milano, Opera din Paris, Metropolitan-House sau Opera din Petersburg.

Prima companie românească de operă a fost înființată de compozitorul George Stephănescu. Începând din 1885, compania a funcţionat ca o secţie a Teatrului Naţional. Din păcate, lipsită de fonduri, această companie şi-a încetat activitatea în 1902.

În 1919, a fost înființată Societatea lirică din România, care, doi ani mai târziu, a trecut sub tutela statului, devenind Opera Română.

Spectacolul inaugural al noii instituții a fost la 20 decembrie 1921 cu opera „Lohengrin” de Wagner, sub bagheta lui George Enescu. Jean Athanasiu, George Folescu, George Niculescu-Băsu, Emilia Gutzianu, Florica Cristoforeanu, Traian Grozavescu, Viorica Ursuleac, Margareta Metaxa, Marta Cebotari, Constantin Stroescu, Dimitrie Onofrei sunt doar câțiva dintre cei care au conferit strălucire spectacolelor românești.

Prima scenă lirică a ţării a cunoscut o activitate intensă. Repertoriul a cuprins mai mult de 150 de titluri de opere şi de balet, de o mare varietate, însumând marele repertoriu universal. O atenție deosebită a fost acordată şi creației românești, care a cunoscut o remarcabilă dezvoltare datorită creației unor compozitori precum George Enescu, Gheorghe Dumitrescu, Alfred Mendelsohn, Zeno Vancea, Mircea Kiriac, Cornel Trăilescu, Laurenţiu Profeta s.a. Succesul s-a datorat și unor mari dirijori ca George Georgescu, Ionel Perlea, Alfred Alessandrescu, Egizio Massini, Jean Bobescu s.a.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.