Povestea Monumentului Eroilor Artileriști din Sectorul 5

Bucureștiul este recunoscut pentru monumentele sale care aduc aminte de „micul Paris”. În perioada post-decembristă și-au făcut loc pe străzile Capitalei și monumente contemporane. Unele, precum Monumentul Eroilor Artilerişti, din Sectorul 5, au umplut „golul” lăsat de statuile epocii de aur, de tristă amintire pentru români.

Cine străbate la pas Bulevardul Eroilor Sanitari nu poate să nu remarce, în fața Facultății de Medicină „Carol Davila”, la intersecția cu Parcul Eroilor, Monumentul Eroilor Artileriști. Este un edificiu contemporan, înălțat la inițiativa Comandamentului Artileriei, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la înființarea acestei arme. Monumentul, realizat de sculptorul Teodor Zamfirescu, din cadrul Studioului de Arte Plastice al Armatei, a fost inaugurat la 10 noiembrie 1993, de Ziua Artileriei Române.
Înainte de 1989, pe locul unde, în prezent, se află Monumentul Eroilor Artileriști, era amplasată statuia Dr. Petru Groza.

Monument dedicat „Artileriștilor României”

Opera sculptorului Teodor Zamfirescu este realizată din bronz și reprezintă un tun stilizat cu țeava ridicată spre cer la un unghi de 90 de grade.
Monumentul este fixat pe un soclu din beton, placat cu travertin. Pe o platformă circulară, cu diametrul de circa 12 metri, în centrul căreia se înalță monumentul propriu-zis, sunt așezate patru proiectile de artilerie din metal. În fața monumentului sunt amplasate două tunuri, replici ale unor piese de artilerie din timpul domniei lui Petru Cercel. Pe soclu se afla inscripția: „Artileriștilor României”.
Din păcate, monumentul a căzut victimă vandalizărilor. La începutul lunii decembrie 2003, persoane necunoscute au furat cele 16 ghiulele de bronz dispuse în 4 piramide. Fiecare ghiulea putea cântări cam cinci kilograme de bronz.

Monumentul Eroilor Artileriști, în locul statuii lui Petru Groza

Până la evenimentele din decembrie 1989, pe acel loc s-a aflat statuia monumentală a lui Petru Groza, figura complexă a începutului comunismului în România.

Statuia lui Petru Groza, operă a lui Romulus Ladea, fusese dezvelită în 1971. După revoluția din Decembrie 1989, românii au vrut să ștergă cât mai repede urmele regimului dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu. Printre acestea, numeroasele statui ale „epocii de aur”.
Aceste „opere” reflecta dorinţa noii puteri de a se legitima şi prin mari lucrări de artă. Atunci s-au ridicat ori au fost iniţiate monumente precum cel al Ostaşului Sovietic, I. V. Stalin, Eroii Patriei, V. I. Lenin, 1907, Petru Groza etc, toate concepute în maniera realismului socialist.
În 3 martie 1990, o macara a dat jos de pe soclu statuia de șapte metri din bronz a lui Vladimir Ilici Lenin, din Piața Scânteii, redenumită ulterior Piața Presei Libere. În aceeași zi, a fost dezafectată și statuia lui Petru Groza, din fața Facultății de Medicină „Carol Davila”. Ambele statui au fost duse apoi în parcul de lângă Palatul Mogoșoaia, unde zac și în prezent. Macaragiul care a dat jos cele două statui simbol al regimului comunist fusese una dintre victimele represiunilor în urma revoltei de la Brașov din 1987.