Patriarhia, în vrie: Trebuie să declare ce face cu banii! Decizia instanţei

Tribunalul Bucureşti a decis că Patriarhia Română este obligată să se supună Legii 544 privind liberul acces la informaţii de interes public şi trebuie să răspundă la solicitările de acest fel. Decizia a fost anunțată într-un proces intentat Patriarhiei Române de către jurnaliştii din proiectul „Să fie lumină”.

Ulterior, Curtea de Apel Bucureşti a confirmat decizia Tribunalului, sentinţa fiind definitivă. „O astfel de hotărâre poate fi invocată în faţa judecătorilor în orice alt proces, iar aceştia vor tinde să o ia drept argument, fie şi doar în virtutea unificării jurisprudenţei în România”, au transmis, miercuri, jurnaliştii, relatează News.ro.

Jurnaliştii din proiectul „Să fie lumină” anunţă, miercuri, că au câştigat definitiv un proces intentat Patriarhiei Române şi care viza oferirea de informaţii de interes public, în baza 544 din 2001. Jurnaliştii au cerut, în 24 iulie 2020, Patriarhiei Române date referitoare la bani publici primiţi de la instituţii de stat şi au primit un răspuns potrivit cărora ar trebui să afle informaţiile de la „instituţiile finanţatoare”.

Iată ce au solicitat jurnaliștii, în baza legii 544/2001

CITEŞTE ŞI: Primarul Constanţei a intrat în gura BOR: Demolarea unei biserici este un act tulburător și neavenit!

„În temeiul Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, în calitate de jurnalist, vă rog respectuos să-mi furnizați următoarele date de evident interes public:

1. Cuantumul total și proveniența finanțărilor și sponsorizărilor publice acordate Patriarhiei Române pentru lucrări de construcții, reparații și întreținere la Centrul Cultural-Misionar Familia din orașul Pantelimon, județul Ilfov, în anii calendaristici 2019 și 2020 (până în ziua înregistrării prezentei). Solicit ca datele să fie defalcate pe ani și pe surse de finanțare. Prin surse de finanțare înțeleg toate instituțiile publice, locale și centrale, care au dispus alocări bugetare, precum și orice companie sau regie de stat care a sponsorizat / sprijinit lucrări la obiectivul menționat.
2. Cuantumul total și proveniența finanțărilor și sponsorizărilor publice acordate Patiarhiei Române pentru lucrări de construcții la Catedrala Națională din orașul București în anii 2019 și 2020 (până la ziua înregistrării prezentei). Solicităm ca datele să fie defalcate pe ani și pe surse de finanțare. Prin surse de finanțare înțeleg toate instituțiile publice, locale și centrale, care au dispus alocări bugetare, precum și orice companie sau regie de stat care a sponsorizat / sprijinit lucrări la obiectivul menționat.

Precizez că, prin lege, toate entitățile care au acces la bani publici – inclusiv Biserica Ortodoxă Română, în calitate de cult – sânt obligate ca, în termenele prevăzute de legea 544/2001 invocată mai sus, să răspundă întrebărilor formulate în baza respectivului act normativ”, se arată în solicitarea jurnaliștilor.

Răspunsul primit de la Patriarhie

„1.Finanțările tuturor unităților de cult din România se fac în temeiul legii nr. 489/2006 pirivind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.

2. Absolut toate sumele alocate Bisericii Ortodoxe Române, ca și tuturor celorlalte culte din România, sunt făcute publice de către instituțiile finanțatoare”, se arată în răspunsul Patriarhiei pentru Să fie lumină.

Ce a urmat?
„Nemulţumiţi de răspuns, am hotărât să urmăm calea legală. Sub îndrumarea Dianei Hatneanu, avocată care reprezintă adesea jurnaliştii români în chestiuni privind libertatea de exprimare, am formulat cererea de chemare în judecată a Patriarhiei. În faţa instanţei, Patriarhia s-a apărat cu acelaşi etern şi unic argument folosit de 32 de ani încoace: BOR nu este obligată să răspundă cererilor în baza Legii 544 din 2001, pentru că prevederile ei nu i se aplică”, arată jurnaliştii.

Potrivit acestora, instanţa a reţinut că, fiind vorba despre „sursele de finanţare publică” ale unei entităţi „ce utilizează sau administrează resurse financiare publice”, Patriarhia nu poate fi exceptată de la a comunica aceste informaţii.

Iată ce a decis instanța
„Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:

Conform art. 2 lit. b dkin legea 544/2001 „prin informație de interes public se înțelege orice informație care pvivește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.”

Instanța reține că petentul nu a solicitat comunicarea de informații de interes public sub forma comunicării unor date considerate relevante de către autoritatea pârâtă, ci a solicitat informații referitoare la sursele de finanțare publică a unei instituții ce utilizează sau administrează resurse financiare publice ceea ce stabilea în sarcina pârâtei obligația de a comunica datele în integralitatea lor.

Dacă în categoria informațiilor solicitate de reclamant se regăseau și informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor potrivit art. 12 din Legea 544/2001, pârâta era obligată să facă mențiune în acest sens în răspunsul comunicat acestuia și menționarea temeiului legal în baza căruia informațiile solicitate sunt exceptate de la accesul publicului.

De asemenea, informațiile solicitate de reclamant se referă la activitatea instituției pârâte care emite este finanțată din resurse financiare publice, acestea prin definiție nefiind exceptate de la accesul liber la informații de interes public.

Prin refuzul de a comunica un răspuns la cererea reclamantului, pârâta nu a soluționat cererea de comunicare de informații publice încălcând astfel dreptul acestuia de a obține informațiile de interes public solicitate.

Față de motivele anterior expuse, Tribunalul va admite acțiunea și va obliga pârâta să comunice reclamantului informațiile de interes public solicitate.

Pentru aceste motive, în numele legii, hotărăște:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Vanghele Ovidiu Mihai, în contradictoriu cu pârâta Patriarhia Română.

Obligă pârâta să comunice reclamantului informațiile de interes public solicitate prin cererea înregistrată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată astăzi 12.11.2020″, se arată în decizia finală.

Reacția jurnaliștilor
„Practic, ce spune Tribunalul Bucureşti în această hotărâre poate fi tradus simplu – orice entitate care foloseşte bani publici trebuie să dea socoteală pentru ei. Aşa că am câştigat fondul procesului. Nemulţumită, Patriarhia a făcut recurs. A ambalat şi la instanţa superioară acelaşi argument: că nu îi este opozabilă Legea 544 din 2001, deci nu trebuie să i se supună. Curtea de Apel Bucureşti, care a judecat recursul, nu a acceptat însă argumentul BOR, astfel că la finalul lui februarie 2022 a fost respinsă şi calea de atac, iar hotărârea iniţială a Tribunalului a rămas definitivă. Ne-am fi dorit să anunţăm public acest rezultat la început de primăvară – dar startul războiului din Ucraina şi atenţia publică exclusiv concentrată pe desfăşurarea ostilităţilor ne-au dat planurile peste cap”, au mai precizat jurnaliştii.

Aceştia anunţă că nici acum nu au primit informaţiile solicitate, dar magistraţii încă nu şi-au motivat decizia: „După motivarea hotărârii, vom mai încerca o dată. Dacă nici atunci BOR nu se va supune legii (o hotărâre judecătorească are valoare de lege pentru cel vizat de ea, este obligatorie), vom fi nevoiţi să o punem în executare, la capătul unui nou proces, prin „instrumentul” legal numit executor judecătoresc”.

„Orice act de strategic litigation – căci aşa se numeşte procesul descris anterior – are drept scop crearea unui precedent. (…) O astfel de hotărâre poate fi invocată în faţa judecătorilor în orice alt proces, iar aceştia vor tinde să o ia drept argument, fie şi doar în virtutea unificării jurisprudenţei în România. Noi am câştigat o bătălie în instanţă cu Patriarhia Română, obţinând o decizie definitivă care o obligă să se supună prevederilor Legii 544 din 2001″, au mai transmis jurnaliştii.

De precizat în acest context este faptul că în sistemul românesc de justiție judecătorii nu sunt ținuți să respecte precedente într-un domeniu, jurisprudența nefiind obligatorie. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri, jurisprudența este valorificată și poate fi invocată ca argument în susținerea cauzelor în instanță.