Palatul Primăriei București, zestrea culturală a sectorului 5

Probabil că ne-am obișnuit atât de mult cu Palatul Primăriei a București, încât nu mai realizăm ce minunăție arhitectonică avem în Capitală, aflat în zestrea culturală a sectorului 5.  

Palatul administrativ al Capitalei este o adevărată capodoperă a stilului tradițional neoromânesc, care poate rivaliza cu alte palate din Occident! Tocmai de aceea, Centrul Cultural și de Tineret “Ștefan Iordache” al setorului 5 ne îndeamnă să-l privim mai cu atenție, cu interes, să-l vizităm și să fim mândri de înaintașii noștri!

CITEȘTE ȘI Sectorul 5. La „Bulivar”, birjar, la Grand Hotel du Boulevard!

Palatul Primăriei București, opera arhitectului Petre Antonescu

Palatul Primăriei București, din Sectorul 5, a fost construit între anii 1906-1910 de către marele arhitect Petre Antonescu, în stil tradițional, neoromânesc, pe un teren cunoscut sub denumirea de „Maidanul lui Duca”. În 1910, la inaugurarea clădirii, Monetăria Națională a bătut o medalie comemorativă, având pe o față profilul regelui Carol I al României, iar pe cealaltă silueta clădirii.

Edificiul a fost destinat inițial Ministerului Lucrărilor Publice și Comunicațiilor și refăcut după 1944, în urma avariilor suferite în timpul bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

După instaurarea comunismului, clădirea a devenit sediul Sfatului Popular al Capitalei, devenit în timp Primăria Generală a Municipiului București.

Construcția a fost realizată de către Elie Radu, un alt  “titan” al ingineriei românești, care a făcut fundația cu un radier general din beton armat de un metru grosime și a realizat planșee de beton armat.

Palat rechiziționat  de nemți

În timpul ocupației germane din 1916-1918, Palatul Ministerului Lucrărilor Publice a fost rechiziționat și transformat în Comandatura Generală Germană.

După Primul Război Mondial, titulatura instituției găzduite în clădire a devenit Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor.

Clădirea a adăpostit Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când edificiul, avariat în urma bombardamentelor, a fost reconstruit și lărgit tot sub îndrumarea lui Petre Antonescu.

Una dintre cele mai sigure clădiri ale Capitalei

După ce în 1948 Petre Antonescu a renovat clădirea și i-a adăugat încă un etaj, în clădire s-a instalat Primăria Generală, devenită în următorii ani Sfatul Popular al Capitalei. Până în 2010 clădirea a găzduit sediul Primăriei Municipiului București. Din 2011 a fost începută renovarea clădirii, motiv pentru care instituția primăriei s-a mutat, provizoriu, într-o clădire pe Splaiul Independenței. În decembrie 2016, Primăria a revenit în vechiul său sediu, a cărui renovare a costat 28 de milioane de euro. În cadrul lucrărilor de consolidare s-a utilizat o metodă de excepție, de izolare antiseismică a bazei clădirii, care constă în decuplarea structurii de vibrațiile terenului și introducerea izolatorilor antiseismici, aceeași metodă fiind utilizată și la consolidarea Arcului de Triumf din București.

Fostul Palat al Ministerului Lucrărilor Publice este înscris în Lista monumentelor istorice.

Arhitect-artist-patriot

Petre Antonescu (n. 29 iunie 1873, Râmnicu Sărat – d. 22 aprilie1965, București) a fost un mare arhitect, pedagog, planificator urban, restaurator de monumente istorice și academician român, care s-a impus printre personalitățile de frunte ale școlii de arhitectură românească, marcând activitatea arhitecturală din prima jumătate a secolului al XX-lea prin promovarea unui stil arhitectural neo-românesc. În 1945 a fost ales membru titular al Academiei Române.

Începând din anul 1893, a studiat arhitectura la Paris. Întors în țară, a început o rodnică activitate în învățământ, în domeniul conservării și restaurării monumentelor de arhitectură (fiind membru în Comisia monumentelor istorice), a planificării urbane a Capitalei României și, respectiv, a realizării unor lucrări de arhitectură.

Petre Antonescu este autorul unor clădiri publice monumentale (palate administrative, bănci, ministere) și a unor locuințe, toate fiind clădiri la a căror arhitectură a elaborat, aplicat și dezvoltat forme plastice arhitecturale viguroase, originale, dând o interpretare inedită formelor și elementelor arhitecturii românești vechi.

Printre lucrările sale cele mai reprezentative se numără clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 și completată în anii de după 1945, fosta clădire a Palatului administrativ din Craiova (1912 – 1913) și cea a Băncii de Investiții din București (1915 – 1923).

În toate aceste clădiri monumentale, se întâlnesc numeroase interpretări originale și interesante ale pridvoarelor, loggiilor, ancadramentelor de ferestre și uși, brâielor și altor elemente ale arhitecturii tradiționale românești. În același spirit au fost concepute și numeroase locuințe particulare din București, sector 1, Cișmigiu, printre care se pot aminti cele de pe străzile Apolodor și Dumbrava Roșie și Strada Ion Brezoianu, Victor Eftimiu, sau clădirile care adăposteau Muzeul Simu.

Se remarcă și în aceste opere tendința de monumentalitate a arhitectului, controlată însă cu mult rafinament, pentru a nu conduce la exagerări. O mare clădire cu apartamente, aflată pe Șoseaua Kiseleff la numărul 12, construită între cele două războaie mondiale, cu o fațadă îmbrăcată aproape complet în cărămidă aparentă, demonstrează cu virtuozitate adaptarea unor soluții plastice tradiționale pentru funcțiunile noi.