La pas prin Sectorul 5. Sediul Școlii veterinare, un adevărat palat

Sectorul 5

Motto: „Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea” – Louis Pasteur

Una dintre frumoasele clădiri din arealul sectorului 5 este și sediul vechi al Facultății de Medicină Veterinară. Un adevărat “palat” construit la sfârșitul secolului XIX, în 1887. Venerabilul și frumosul sediu la Facultății de Medicină Veterinară de pe Splaiul Independenței dovedește importanța pe care a avut-o medicina veterinară încă de demult, consecință a faptului că românii au fost mari crescători de animale și de aici necesitatea formării unor „doftori” pentru vitele lor. Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache” al sectorului 5 vă invită să cunoașteți istoria acestui important for de educație și de cercetare al României!

Creșterea animalelor necesită și medici veterinari

Educaţia medicală veterinară din ţara noastră a fost influenţată la început de învăţământul medical şi medical veterinar din alte ţări, în principal de cel austro-ungar, apoi din Franţa şi din Germania, unde au urmat studiile cele mai multe dintre cadrele didactice din acel timp şi unde unora dintre ei li s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa sau au fost aleşi să facă parte din Academiile Franceză şi Germană. Necesitatea existenţei specialiştilor în domeniul medical veterinar a fost motivată prin intensificarea creşterii animalelor la sfârşitul secolului al XVIII-lea dar și prin tributul greu impus de bolile animalelor.

Primele forme de învăţământ veterinar, elementar sau mediu, afiliate învăţământului medical, au fost prevăzute prin diferite dispoziţii legale în 1831 -pentru o şcoală veterinară, şi în 1832 – curs de artă veterinară – menţionat în Regulamentul Organic.

Întemeietorul Carol Davila

În 1856, Dr. Carol Davila, general de armată, medic, a fondat în Bucureşti prima şcoală de medicină din ţările balcanice care avea şi cursuri din domeniul bolilor animalelor – Şcoala pentru învăţătură veterinară.

În 1861 domeniul medicină veterinară a devenit independent, ca Şcoală veterinară, cu un plan de învăţământ propriu.

Profesorul Locusteanu, al doilea întemeietor

În 1883, sub direcţia lui Alexandru Locusteanu, Şcoala Veterinară a obţinut statutul de Şcoală Superioară de Medicină Veterinară. Tot în 1883, Şcoala Superioară de Medicină Veterinară trece de la Ministerul Instrucţiunii în subordinea Ministerului Agriculturii, iar Alexandru Locusteanu începe demersurile pentru construirea unui local propriu al şcolii, achiziţionându-se, în cele din urmă, 3 ha de teren (între Splaiul Independenţei şi strada Izvor) pentru clădirile necesare şcolii.

Prima facultate de medicină veterinară din Balcani

În anul 1921, este votată Legea transformării Şcolii Superioare de Medicină Veterinară în Facultate. Prin acest act, învăţământul medical veterinar şi-a primit consacrarea definitivă ca învăţământ universitar. La acel moment, era singura facultate de medicină veterinară din Balcani, mulţi studenţi din ţările vecine (Bulgaria, Iugoslavia, Macedonia, Albania, Grecia) au absolvit şi încă absolvă în România.

Din 1921 până în 1948 facultatea a fost integrată în Universitatea Bucureşti, iar din 1948 până în prezent în Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti. Din 1887 până în prezent, facultatea este aşezată şi funcţionează într-un campus larg (între Splaiul Independenţei şi strada Izvor), întrerupându-şi activitatea în acest perimetru doar în două momente ale existenţei sale – al II-lea Război Mondial (cu revenire în anul 1952) şi în perioada 1985-1989.

În anul 1985, din dispoziţia vechiului regim comunist, Facultatea de Medicină Veterinară Bucureşti a fost mutată, părăsind campusul din Splaiul Independenţei, activitatea didactică desfăşurându-se, în condiţii împroprii, în mai multe instituţii din Bucureşti. Această “pulverizare” a disciplinelor facultăţii a reprezentat o soluţie de supravieţuire temporară, mai bună, totuşi, decât soluţia desfiinţării şi redistribuirii studenţilor şi cadrelor ei didactice la celelalte facultăţi din ţară.

Din 1990 a început renovarea vechilor clădiri, iar în paralel cu activităţile de restaurare s-au găsit modalităţi de reluare a activităţii didactice în vechea facultate. Pe lângă lucrările de renovare, au fost construite şi alte facilităţi importante – Pavilionul Clinicilor (1997) și Spitalul Veterinar (2000).

Misiunea Centrului Cultural și de Tineret Sector 5

Centrul Cultural și de Tineret Sector 5 are rolul de a identifica și aborda nevoile culturale ale comunității reprezentate, de a susține proiecte, manifestări și activități culturale locale și de a fi, în general, un catalizator cultural comunitar – permițând formarea și consolidarea unei identități culturale locale.

Promovarea interacțiunii culturale între grupuri diferite provenind atât din interiorul, dar mai ales din exteriorul comunității în vederea susținerii toleranței culturale, a dialogului și a solidarității, dar și a asigurării permisibilității comunicative între diferitele medii socio-culturale, țintind spre dizolvarea problemelor etnice și sociale prin cultivarea spiritului civic;

Protejarea și susținerea libertății de creație, înțeleasă ca drept la exprimare artistică (materializarea într-o formă artistică a unei opinii/poziționări față de anumite lucruri/fapte/acțiuni), în conformitate cu art. 33 al Constituției României și a normelor internaționale, pentru perfecționarea și formarea tinerilor în domeniile artistice și asigurarea performanței în creativitate, cultură și educație, dar și pentru validarea expresivității artistice și dezvoltarea culturală și artistică multivalentă;

Susținerea accesului liber și a oportunităților egale la cultură, sport și educație continuă, oferind condițiile necesare însușirii valorilor, exprimării artistice libere și participarii la manifestări și programe culturale, de dezvoltare, creative și educaționale, crescând gradul de acces și participarea cetățenilor la viața culturală.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.