Istoria „Doamnei din marmură” Ana Davila, din Sectorul 5 al Capitalei

Ana Davila

Printre statuile cartierului Cotroceni, în sectorul 5, care înfăţişează regine, doctori, se află şi „o doamnă din marmură”, Ana Davila, a doua soţie a doctorului Carol Davila.

O găsiţi în incinta Institutului Pedagogic (fosta Școală de fete „Elena Doamna”), şoseaua Panduri, nr. 90, Sector 5. Centrul Cultural și de Tineret al sectorului 5 vă invită, așa cum ne-a obișnuit, să cunoașteți istoria României și a Capitalei și prin lucrările publice edificate de înaintașii noștri și care sunt numeroase și în sectorul 5.

Ana Davila, ocrotitoarea copilelor orfane

În anul 1862, Ana şi Carol Davila au întemeiat un mic orfelinat pentru fete în casa ei din Dealul Cotrocenilor. „Nimeni nu-i dăduse această însărcinare, şi-o luase singură, şi nu din simţământ de datorie, nu spre a-şi câştiga pâinea de toate zilele, ci din neastâmpărul de a face binele, îşi sacrificase ea tihna orelor sale de repauz; iubirea către sărmanele copile a făcut-o să se ostenească, şi singură iubirea acestor copile era răsplata ostenelei sale!”, scria Ioan Slavici în broşura „Istoria Azilului Elena Doamna”, despre Ana Davila.

Timp de 12 ani, Ana Davila va conduce azilul, ocupându-se de întreţinerea acestuia şi de îngrijirea şi educaţia celor 330 de orfane instalate aici. „De aici încolo copiii sunt îngrijiţi de d-na Ana Davila, în calitate de directore a institutului. Acestă directore fără salariu este pentru copii mama, în adevăratul înţeles al cuventului” (G.M. Ionescu). Din 1865 sunt primiţi aici şi copii ai unor părinţi săraci sau infirmi, ai unor funcţionari, preoţi şi învăţători cu situaţie materială grea. Fetele beneficiau de o şcoală normală, „pentru cele ce aveau aplicare la înveţătură”, şi un atelier de croitorie şi ţesătorie, pentru orfanele care „n-aveau aplicare pentru carte”.

Tocmai de aceea, Ana Davila este înfăţişată în costum popular, lângă ea fiind o fată orfană, desculţă, care reprezintă generaţiile de fete care au crescut la Azilul de Orfane „Elena Doamna” condus de Ana Davila.

Primul monument închinat unei femei

Operă a sculptorului Carol Storck, monumentul „Ana Davila” este primul închinat unei femei din istoria Bucureştiului. Statuia este din marmură de Carrara, așezată pe un soclu de piatră ridicat pe un postament de piatră cu trei trepte.

Monumentul a fost ridicat prin subscripție națională din inițiativa unui comitet compus din soţii de medici Elena I. Severeanu, Elena I. Nicolescu, Elena B. Constantinescu, Josefina Z. Petrescu, Vasilica D. Drăghicescu, Alexandrina St. Veleanu, Paulina V. Vlădescu, Maria D. Grecescu”, aşa cum scrie pe soclu.

Dezvelirea monumentului a avut loc în anul 1890.

Ana Racoviţă (1834-1874) era din familia Goleştilor, mai exact nepoata lui Dinicu şi a Zincăi Golescu.

Carol Storck – mare sculptor la Capitalei

Carol Storck (n. 1854 București – d. 1926) este unul dintre marii sculptori român, fiul sculptorului Karl Storck și frate al lui Frederic Storck.

Din 1871 a studiat la Academia Regală de Artă din Florența, cu sculptorul Augusto Rivalta (1837-1925), cunoscut ca reprezentant al tradiției academice realist-naturiste.

În perioada 1876-1880 a studiat și în SUA, la Philadelphia, unde a și expus lucrările sale.

Printre operele sale se numără statuile alegorice pentru Palatul de Justiție din București, numeroase busturi și sculpturi funerare, precum și Statuia dr. Carol Davila. Această statuie a fost ridicată la inițiativa Primului Congres Medical Național, care a avut loc la București, în 1884. Statuia a fost turnată în bronz în atelierele Școlii de Arte și Meserii din București și inaugurată în ziua de 12 octombrie 1903, odată cu clădirea Facultății de Medicină, la intrarea căreia este amplasată.

În memoria celor 286 de soldați și ofițeri români, morți în Războiul de Independență al României, la Smârdan, în Bulgaria, a fost realizat un mormânt comun căruia în 1883 i-a fost pusă o cruce din marmură, sculptată de Carol Storck. Cimitirul și monumentul au fost distruse în Primul Război Mondial.

De asemenea, în cimitirul mănăstirii Viforâta, din comuna Aninoasa, județul Dâmbovița, se găsește monumentul funerar al generalului Matei Vlădescu, erou al Războiului de Independență al României, realizat de Carol Storck din marmură albă, precum și cel al profesorului Vasile Vizante, apărătorul răsculaților bivolari din Giurgiu la 1873, realizat tot de Carol Storck.

Tot Carol Storck este autorul statuii părintelui picturii moderne românești și al învațământului artistic din București, Theodor Aman, monument amplasat, abia în 1992, la mormântul artistului.

La Bolintin-Vale, unde s-a născut în 1819 și a murit în 1872 scriitorul Dimitrie Bolintineanu, se află monumentul funerar al acestuia și statuia sa, ambele realizate de sculptorul Carol Storck.

Carol Storck a realizat în 1903 portretul Iuliei Hasdeu, expus în prezent în Castelul Iulia Hasdeu, din Câmpina.

Carol Storck a colaborat cu Dimitrie D. Mirea și Wladimir Hegel la Monumentul lui Dinicu Golescu din București, ridicat în 1908.

Câteva portrete și lucrări de plastică mică realizate de Carol Storck se regăsesc și în Colecția de Artă Plastică „Fr. Storck și Cecilia Cuțescu-Storck” a Muzeului Municipiului București, adăpostit în fosta locuință a sculptorului Frederic Storck și a soției acestuia, pictorița Cecilia Cuțescu-Storck, din str. Vasile Alecsandri nr. 16, sector 1.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.