Ion Iliescu, trimis în judecată în dosarul Mineriadei

Fostul preşedinte Ion Iliescu şi fostul premier Petre Roman au fost trimişi în judecată în dosarul Mineriadei. Totodată, au fost deferiţi justiţiei, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Miron Cozma. Aceştia au fost trimişi în judecată în Dosarul „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990”, pentru infracţiuni contra umanităţii.

CITEŞTE ŞI: iliescu

Procurorul de caz din cadrul Secției de parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de CasaţieşiJustiţie a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

Ion Iliescu, la data faptelor președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională și președinte ales al României,

Roman Petre, la data faptelor prim-ministru al Guvernului provizoriu al României,

Măgureanu Virgil, la data faptelor director al Serviciului Român de Informații,

Sârbu Adrian, la data faptelor consilier al prim-ministrului Guvernului provizoriu,

Cozma Miron, la data faptelor lider de sindicat,

gl. (r) Dobrinoiu Vasile, la data faptelor comandant al Şcolii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne,

col. (r) Peter Petre, la data faptelor comandant al Unității Militare 0575 Măgurele, toti pentru infractiuni contra umanitatii.

Potrivit rechizitoriului, in luna iunie 1990, cei mai înalți factori decizionali în statul român la acel moment- Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutați de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care Măgureanu Virgil – directorul Serviciului Român de Informații, Sârbu Adrian – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică și/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.

Începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din municipiul București a avut loc o manifestație ce s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990. Manifestația avea caracterul unei opoziții la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanții solicitând verbal, prin comunicate și prin alte forme de protest ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înființarea unei televiziuni libere și alte astfel de solicitări de factură democratică.

Atac împotriva manifestanţilor

În acest context, Ion Iliescu, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Măgureanu Virgil şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acțiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestații, în special liderii de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta o oarecare formă de opoziție sau care se încadra în categorii care, în opinia lor, puteau manifesta o potenţială opoziţie, în special studenţi, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.

Un rol important în crearea cadrului de punere în aplicare a atacului a constituit-o comunicarea publică, manipulativă, insidioasă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanții pentru valorile democratice, de a căror implementare se „ocupa” noua putere.

Având în vedere amploarea atacului, punerea în aplicare a acestuia a necesitat pentru planificatorii atacului și atragerea unui număr impresionant de persoane, care au acţionat în cunoștință de acest atac, alături de un număr mare de persoane care au acționat fără să cunoască existența atacului, ca urmare a manipulării la care au fost supuse de persoanele care au orchestrat atacul.