Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, arată într-o scrrisoare deschisă că nu l-a cunoscut pe Călin Popescu Tăriceanu și că nu i-a fost student niciodată, asta după ce președintele Senatului a declarat la Digi24 Tv că Andrei Ursu i-ar fi împărtășit temerea că moartea tatălui său ar fi putut avea consecințe asupra susținerii examenului de diplomă.
Redăm integral scrisoarea lui Andrei Ursu:
”Dragi prieteni,
In aceasta seara in jurul orei 20:07, in timpul unui interviu din cadrul emisiunii de stiri de pe postul de televiziune Digi24 (https://www.youtube.com/watch?v=wnQSvfQMx8g&t=493s, minutul 7:35) domnul Calin Popescu Tariceanu a facut urmatoarea afirmatie:
„Stiam de tragedia lui Gheorghe Ursu. Intimplarea face, de exemplu, ca baiatul disdentului Gheorghe Ursu , si care a murit in inchisoare, stiti bine toata istoria, mi-a fost chiar student, si la vremea respectiva subiectul acesta a venit sa ni-l impartaseaca mie si inca unui coleg de al meu, cu mare frica pentru ca, era… se temea ca acest lucru ar putea sa aiba consecinte asupra lui, urma sa-si pregateasca examenul de diploma…„
In legatura cu aceste afirmatii, va aduc la cunostinta, si cer sa fie aduse la cunostinta opiniei publice, urmatoarele:
Nu l-am cunoscut niciodata personal pe domnul Calin Popescu Tariceanu.
Nu mi-a fost profesor sau asistent la facultate sau in vreun alt cadru.
Inteleg ca domnul Calin Popescu Tariceanu a fost cadru didactic la Facultatea de Constructii. Eu nu am urmat aceasta facultate, ci pe cea de Automatizari si Calculatoare, la Institulul Politehnic Bucuresti.
La momentul uciderii tatalui meu de catre Securitate in inchisoare, eu nu mai erau student de doi ani .
Am terminat facultatea in anul 1983, deci nu avea cum sa-mi fie „teama ca acest lucru ar putea sa aiba consecinte” pentru ca ar fi „urmat sa-mi pregatesc examenul de diploma”.
Deci nu cred ca mai e nevoie sa mentionez ca aceste afirmatii ale politicianului Calin Popescu Tariceanu sunt in intregime false.
Mai mult, faptul ca domnia sa pretinde ca eu as fi venit la el sa-i „impartasesc” subiectul uciderii in inchisoare a tatalui meu, disidentul Gheorghe Ursu, gasesc ca este o manevra politicianista dezgustatoare.
Nu mi se pare efectul unei memorii defecte.
Orice om care a trait in perioada dictaturii ceausiste si a terorii Securitatii stie ca a discuta cu cineva despre acest subiect insemna cu necesitate ca acea persoana sa-mi fie foarte apropiata.
Mai mult, sa fi avut incredere totala in el, ca nu ma va turna Securitatii. De altfel, despre uciderea lui Gheorghe Ursu in inchisoare s-a vorbit la Europa Libera chiar in seara cind am aflat vestea.
Nu e plauzibil deci ca pe domnul Tariceanu il inseala memoria. Aceste lucruri nu se uita, si cu atit mai putin pot fi construite „din greseala” , printr-o festa a unor amintiri in deriva.
Este evident ca domnul Tariceanu a compus aceasta dezinformare cu scopul vadit de a induce in eroare opinia publica.
El doreste sa se asocieze in acest mod abject cu cauza si memoria unui disident.
Se erijeaza nu doar intr-un profesor al meu (care n-avea cum sa fie) dar – printr-o insalubra manevra oportunista – chiar intr-un apropiat al meu, deosebit de intim, in care as fi avut atita incredere incit sa-i fi confiat informatii despre soarta tatalui mei ucis de Securitate!
Cu atit mai mult cu cit minciuna este enuntata cu o figura ferma si un aplomb – de o mare forta de „convingere” – care ma face sa ma gindesc cu infiorare la modul cum si-a construit cariera acest politician, a carui credibilitate pare ca se bazeaza pe acest tip de aplomb.
Dat fiind contextul interviului in cauza, nu pot sa nu asociez fabulatia domnului Tariceanu legata de mine si de memoria tatalui meu, cu interesele de moment ale politicianului Tariceanu.
Mi se pare evident ca domnia sa incearca sa se legitimeze ca apropiat al familiei unui disident (lucru in totalitate inventat), pentru a-si cistiga o jalnic de nemeritata credibilitate in atacurile sale – si acestea, in cea mai mare parte, false – impotriva procurorului general.
Va multumesc,
Andrei Ursu”.
Torţionarii disidentului Gheorghe Ursu au fost trimişi în judecată pe 1 august 2016, de procurorii militari de la Parchetul instanţei supreme, maiorul în rezervă Marin Pîrvulescu şi colonelul în rezervă Vasile Hodiş, foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii, iar foştii miniştri de Interne George Homoştean şi Tudor Postelnicu, de complicitate la aceste infracţiuni.
Potrivit rechizitoriului, în perioada ianuarie – noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Emil Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare, pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985 şi decedând în 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.
Cetățeanul TV
