Epopeea brăţărilor electronice. 13 ani de neputinţă şi lipsă de voinţă politică

Ministerul de Interne a pus în dezbatere publică proiectul de lege privind monitorizarea electronică, aşa numita brăţară electronică. România se chinuie de 13 ani să implementeze proiectul.

Persoanele care se sustrag unor măsuri preventive sau împotriva cărora au fost instituite ordine de protecție provizorii vor putea fi obligate să poarte dispozitive electronice de supraveghere. Purtătorii vor fi monitorizaţi și depistaţi mai ușor de către autorități, se arată în proiectul lansat marți în dezbatere publică de către Ministerul de Interne.

Brăţările se doresc a fi folosite ţi în cazul celor în arest la domiciliu, precum și pentru supravegherea la distanță a deținuților, atunci când se deplasează pentru diverse activități în afara penitenciarului.

Angajații Poliției Române vor fi cei care vor monitoriza persoanele care vor purta astfel de sisteme electronice de supraveghere. Intervenția în cazul unei alerte va fi pe principiul “celui mai apropiat organ de ordine publică”, urmând să fie asigurată de polițiști, polițiști de frontieră, jandarmi și eventual Poliția Locală.

Omar Hayssam, cel dintâi beneficiar

Ideea nu este nouă. A fost propusă încă din 2006 de fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei. Se dorea atunci stoparea dispariţiei din ţară a inculpaţilor care fugeau peste graniţe, exemplul cel mai cunoscut fiind Omar Hayssam. Pentru implementarea proiectului era nevoie de girul Guvernului dar şi voinţa Parlamentului care urma să aprobe o astfel de lege. Au trecut de atunci 13 ani şi România nu are încă implementat acest sistem prin GPS.

În februarie 2016, fostul ministru Raluca Prună se declara sceptică în ceea ce priveşte monitorizarea prin brăţări. „Pe mandatul meu nu voi discuta despre brăţări. Nu consider că avem o bună practică în Europa. Brăţările în sine nu costă mult, dar întreţinerea lor costă enorm.”
Atunci, s-a calculat că 7 milioane de lei ar fi costat cumpărarea a 10.000 de brăţări electronice. Fiecare dispozitiv transmite un semnal codat unic, la intervale regulate, către un server dintr-un dispecerat de monitorizare. Cu o abatere de doar câţiva centimetri, poliţiştii ar şti astfel dacă cel care poartă brăţara şi-a părăsit locuinţa sau oraşul. Nu s-au găsit bani şi nici voinţă politică pentru implementarea proiectului.

Toader nu avea bani

În august 2017, fostul ministru Tudorel Toader se declara sceptic privind achiziţia de brăţări electronice, având în vedere că nu sunt banii necesari. “Orice act normativ, orice lege, în general, adoptată trebuie să răspundă, să îndeplinească mai multe cerinţe, iar cel care adoptă actul normativ trebuie să arate, să asigure sursa de finanţare. Prin urmare, răspunsul este următorul: în condiţiile în care legiuitorul, decidentul adoptă o lege privind supravegherea electronică, în mod concomitent, automat, asigură şi resursele financiare. Altcumva, ar adopta o lege care ar fi neconstituţională”, a spus ministrul Justiţiei, în cadrul unei conferinţe de presă.

A plecat fără proiect

În martie 2018, acelaşi Tudorel Toader promitea că va implementa sistemul brăţărilor electronice şi că acestea vor fi funcţionale până la sfârşitul anului. Nimic nu s-a concretizat. “La minister se lucreaza la un proiect de lege prin care sa supraveghem electronic, cu bratara electronica, pe cei condamnati. Aici sunt mai multe variante, am luat modelul celor din Israel, modelul din America, modelul din Georgia, modelul din, ma rog, Malaezia, si din alte tari, cand poti folosi bratara fie ca o masura de siguranta, cand poti folosi bratara electronica fie pentru supravegherea celui aflat in executarea pedepsei”, anunţa ministrul Justitiei, Tudorel Toader, in timpul audierii la Comisia pentru constitutionalitate din Senat.

El a mai spus ca Ministerul Justitiei ar putea implementa masura privind supravegherea cu bratara electronica până la sfarsitul anului, lucru care nu s-a întâmplat.

LĂSAȚI UN MESAJ

*