Liviu Dragnea ar putea face iar cerere de eliberare condiționată la Tribunalul Giurgiu, după ce Curtea de Apel București a desființat decizia Tribunalului București prin care solicitarea i-a fost respinsă.
În plus, Tribunalul București și-a motivat decizia de a nu-l elibera pe Liviu Dragnea. Conform magistraților, acesta nu s-a omorât cu activitățile educative și religioase. În plus, Dragnea nu ar fi înțeles gravitatea faptelor săvârșite și a susținut că este condamnat politic.
Ce spun judecătorii
Potrivit evaluării psihologice petentul a avut o conduită adecvată normelor instituționale manifestata pe parcursul traseului execuțional, a prezentat interes pentru activitățile lucrative şi de reintegrare socială.
CITEȘTE ȘI: Dragnea dă LOVITURA: Curtea de Apel i-a acceptat strămutarea!
Cu toate acestea, instanţa a reţinut faptul că petentul a fost sancţionat disciplinar o datăpentru o abatere disciplinară gravă săvârşită pe parcursul executării pedepsei, în urma comunicării acestuia cu mass media, fără solicitarea unui acord anterior administraţiei penitenciarului (în data de 15.09.2020 rămânând definitivă), sancţiune pe care a reuşit să o ridice abia în 19.02.2021. De altfel, analizând recompensele acordate petentului pentru comportamentul avut pe parcursul executării pedepsei, instanţa a reţinut faptul că acesta a primit doar 8 recompense, dintre care ultima a fost acordată în data de 19.02.2021, iar penultima în data de 14.05.2020,ceea ce atestă faptul că petentul nu fost interesat în mod constant în dovedirea unui comportament exemplar pe întreaga perioadă executată, deşi reuşise să obţină 3 recompense pe parcursul anului 2019 (în lunile august, octombrie şi decembrie) şi alte 4 recompense în anul 2020 (în lunile ianuarie, februarie, aprilie şi mai).
Prin urmare, din moment ce petentul a susţinut că era apt medical să presteze muncă, cu atât mai mult, din moment ce nici nu a putut presta muncă, din motive independente de voinţa sa, putea să participe şi să se implice mai intens în cadrul activităţilor educative, moral religioase, culturale pentru obţinerea unor recompense în toată această perioadă 14.05.2020-19.02.2021 (cu excluderea perioadei 12.12.2020-06.01.2021 în care petentul a fost internat la P.S.J.şi P.S.R.) potrivit art 98 din Legea nr. 254/2013.
A chiulit de la activități
Astfel, deşi petentul a participat la mai multe programe educaţionale în această perioadă, respectiv la 12, aşa cum rezultă din caracterizarea penitenciarului, 7 sunt finalizate fără credite ceea ce presupune o prezenţă mai mică de 75% la acestea.
Instanţa nu putea face abstracţie nici de faptul că petentul în prezent execută o pedeapsă rezultantă stabilită pentru un concurs de două infracţiuni pentru care i-au fost aplicate pedepsele de 2 ani, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare. Faptul că potrivit dispoziţiilor legale referitoare la tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni, în urma contopirii celor două pedepse petentul a rămas să execute doar pedeapsa cea mai grea dintre cele două, de 3 ani şi 6 luni închisoare, nu înseamnă că acest aspect al existenţei pe numele petentului a două condamnări penale nu trebuie să fie avut în vedere la soluţionarea prezentei cauze, chiar dacă fracţia de pedeapsă este împlinită, aşa cum ar fi fost împlinită şi dacă ar fi fost condamnat doar pentru fapta pentru care a fost aplicată pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. În concret, în cazul de faţă, instanţa a apreciat că s-ar fi impus cu atât mai mult adoptarea unei conduite ireproşabile din partea petentului pe întreaga perioadă executată.
Eliberarea petentului din pedeapsa, prin simpla împlinire a fracţiei şi în contextul unui comportament civilizat –normal de altfel, ar fi de natură a avea un efect total opus. Evident, o astfel de măsură nu ar fi de natură a avea un efect descurajant, ba din contră, ar dovedi o lipsă de reacţie din partea statului faţă de cei care încalcă normele legale.
Nu își atribuie nicio culpă
Or, în contextul în care persoana condamnată califică condamnarea primită ca o pedeapsa menită să-i sancţioneze activitatea politică anterioară condamnării şi nu ca o reacţie legitimă a statului faţă de săvârşirea unor infracţiuni, este evident că aceasta nu-şi atribuie nicio culpă pentru faptele pentru care a fost condamnat şi pe cale de consecinţă nu ar avea de ce să-şi îndrepte conduita în raport cu normele şi ordinea de drept.
În acest sens, chiar instanţa de fond în analiza sa a arătat că petentul a participat la numai 12 activităţi educaţionale în penitenciar în decursul a aproape doiani de detenţie, din care numai cinci a au fost finalizate.
În acest context, tribunalul reține că persoana condamnată a prezentat, pe perioada detenției, dificultăți în a respecta normele de conduită specifice mediului carceral, încălcarea acestora constituind, în cazul analizat,abatere disciplinară.
Cetățeanul TV
