REPORTAJ INTERNAȚIONAL Cum au devenit “sclavi” pe viaţă medicii cubanezi din misiunile internaţionale

După ce şi-a petrecut o mare parte din viaţă în cadrul misiunilor medicale internaţionale ale ţării sale, un doctor cubanez spune că a devenit prizonierul unui “sistem de sclavie” care ar fi deghizat sub forma unei “false solidarităţi”. Iar mărturia lui nu este singulară. Mai mulţi medici aflaţi în situaţia sa spun că nu primesc niciun sfert de salariile plătite de ţările în care lucrează, iar dacă refuză o misiune consecinţele sunt teribile pentru carierele şi familiile lor.

Autor: Octavian Ionașcu

În ziua în care a decis să părăsească această reţea de halate albe puternic impregnată de ideologie, dr. Orazal Sanchez se afla în Botswana, în deşertul Kalahari, unde, îşi aduce el aminte, “nisipul seamănă cu talcul”. Ca şi el, colegele lui Delia Estelles şi Yolanda Garcia au părăsit un program care reprezintă o sursă crucială de venit pentru insula caraibiană.

Cei trei medici relatează lucruri similare: au fost trimişi în locuri pe care nu le-au ales, au trebuit să-şi predea paşaportul unui “supervizor”, li s-a interzis să călătorească în ţara în care se aflau şi au fost încurajaţi să-şi denunţe colegii, scrie rtl.be într-un articol preluat de pe France Presse.

Toţi aceşti profesionişti din domeniul sănătăţii împărtăşesc acum deziluzia privind internaţionalismul medical cubanez, un sistem descris de majoritatea celor care participă la el drept coercitiv, potrivit ONG-ul Prisoners Defenders.

Conform organizaţiei, orice refuz de a pleca în misiune se traduce prin consecinţe teribile pentru cariera şi familia medicului rebel. În plus, medicii plecaţi nu primesc decât mai puţin de un sfert din salariile plătite de ţara în care lucrează, restul fiind reţinut de autorităţile cubaneze.

Familiile plătesc preţul

Aceste presiuni şi represalii împotriva familiilor reprezintă o tortură de la distanţă pentru “dezertori”. Cei trei medici au cerut de altfel să depună mărturie sub pseudonim pentru a-şi proteja familiile rămase în Cuba.

“Cel mai trist este că ne simţim în continuare sclavi. Credem că suntem liberi, dar atâta timp cât avem familiile în Cuba, continuăm să facem parte din acest sistem”, a mărturisit Orazal Sanchez, un endocrinolog în vârstă de 40 de ani.

El a explicat că a decis să “dezerteze” în Botswana, dar nu din cauza condiţiilor dificile ale misiunii sale umanitare, ci pentru că nu mai suporta “supravegherea extremă, controlul permanent, represiunea”.

Timp de 60 de ani, medicii au fost, alături de soldaţi şi de profesori, ambasadorii revoluţiei cubaneze, sub imboldul lui Fidel Castro, care se voia campionul anti-imperialismului în lume.

La sfârşitul lui 2018 existau peste 34.000 de agenţi medicali cubanezi în 66 de naţiuni ale planetei, dintre care 25 beneficiau de ajutor gratuit, potrivit autorităţilor de la Havana.

Delia Estelles, de 37 de ani, nu se mai poate întoarce în Cuba, unde este acuzată de “trădare a patriei”. Femeia, care a lucrat în Guatemala şi Brazilia, a vorbit despre dezgustul său pentru “hărţuirea”, inclusiv sexuală, pe care a suferit-o, “contribuţiile forţate” pentru Partidul comunist cubanez sau “îndoctrinarea politică”.

Statisticile trucate şi “paradisul”

Pentru Yolanda Garcia, cea mai gravă problemă era trucarea impusă a statisticilor în Venezuela, unde, susţine ea, “cubanezii controlează totul”.

“Trebuia să introducem nume false şi documente pentru ca numărul să corespundă cantităţii de pacienţi de care trebuia să ne ocupăm în fiecare săptămână”, relatează ea.

Ironia, adaugă ea, era că trebuia să facem să dispară medicamentele aduse din Cuba, unde acestea lipseau, pentru ca presupusul lor consum să corespundă cu gradul fals de utilizare declarat.

“Haiti a fost cu adevărat un şoc”, mărturiseşte la rândul lui dr. Sanchez. El îşi aduce aminte că aici săracii reuşeau să-şi cumpere medicamentele de bază, în timp ce în Cuba, “pretinsul paradis în care totul funcţionează bine”, diabeticii duc lipsă de insulină şi pacienţii sunt nevoiţi să refolosească seringi de unică folosinţă.

Dr. Garcia a decis să-şi continue viaţa în Brazilia, unde circa 8.000 de medici cubanezi şi-au suspendat activităţile după ce preşedintele de extremă dreaptă Jair Bolsonaro, un anticomunist feroce, le-a pus sub semnul întrebării competenţele şi a denunţat condiţiile de lucru apropiate de “sclavie”.

Delia Estelles suferea, spune ea, atunci când vedea toate carenţele din Cuba de fiecare dată când revenea în ţară în concendiu. “Când am văzut că fiul lui Fidel Castro, care este medic, făcea croaziere cu iahtul în Turcia, m-am gândit: ‘Unde se duc banii mei?’ “, povesteşte ea.

LĂSAȚI UN MESAJ

*