Ciucă dezvăluie ce l-a rugat Iohannis: Era un fel de ordin, nu puteam să refuz!

Liderul PNL, generalul (r) Nicolae Ciucă, afirmă în volumul autobiografic intitulat ‘În slujba ţării’, publicat online duminică, că președintele Klaus Iohannis a fost cel care i-a dat telefon și l-a rugat să treacă în rezervă pentru a intra în Guvern pe funcția de ministru al Apărării.

CITEŞTE ŞI: Pe ce bugetari a pus ochii Ciolacu: Vor fi controlaţi!

Pasaje din autobiografia lui Ciucă:

• Mandatul de șef al Statului Major al Apărării a expirat în ianuarie 2019. Legislația permitea prelungirea mandatului cu încă un an și, adaug cu modestie, proiectele pe care le-am inițiat, aflate în derulare, permiteau o asemenea supoziție. Luasem deja contact cu mediul politic, din poziția de membru al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Dar, așa cum statutul meu o cerea, nu interveneam decât atunci când eram solicitat, și numai în chestiuni ce țineau de specificul activității mele. Lucru care s-a întâmplat nu o dată, socotind că subiectul securității naționale, sub aspectele sale defensive, era tot mai des abordat. Deși am fost rezervat față de disputele politice ale acelor ani, altminteri destul de aprinse, am căzut, cum se spune, la mijloc. Președintele României, Klaus Iohannis, a acceptat prelungirea mandatului, dar Guvernul, condus de Viorica Dăncilă, s-a opus, iar ministrul Apărării, din considerente politice – a fi recomandat de președinte era privit de Guvernul de atunci ca un fel de culpă – n-a mai vrut să-mi prelungească mandatul. A urmat o perioadă incertă, a trebuit să recurg la Justiție și, în cele din urmă, după trei luni, am fost repus în drepturi.
• Perioada care a urmat, până la demiterea Guvernului prin moțiune de cenzură, a fost dificilă pentru mine. Ea s-a încheiat la sfârșitul lui octombrie al aceluiași an, când am primit un telefon de la Președintele României prin care mă întreba dacă sunt de acord să trec în rezervă și să devin ministru al Apărării. Președintele e comandantul forțelor armate și, chiar dacă ceea ce îmi adresa era o rugăminte, venită din partea dumnealui, era un fel de ordin, nu puteam să refuz. Și astfel, în data de 28 octombrie am trecut în rezervă la cerere, iar la 4 noiembrie 2019, odată cu învestirea de către Parlament a Guvernului condus de Ludovic Orban, activitatea mea în cadrul Armatei, după 34 de ani în care am servit patria ca militar, s-a încheiat. Dacă luăm în calcul și liceul militar, au fost 38 de ani de uniformă Militară.

„Nu m-am simțit pregătit pentru funcția de ministru”

• A fost cea mai grea decizie din viața mea (…) Decizia pe care am luat-o atunci nu a însemnat totuși o schimbare bruscă a mediului în care trăiam. E drept că acum funcționam într-un Guvern. Mărturisesc că nu m-am simțit pregătit pentru funcția de ministru, a trebuit să învăț, a trebuit să mă potrivesc cu responsabilitățile, înțelegând care e rolul unui membru al Cabinetului în contextul guvernamental, a trebuit să înțeleg că pot spune ce vreau, în discuțiile din Guvern, dar nu pot face tot ce vreau, răspunderea politică finală aparținând prim-ministrului. Am înțeles că răspunderea e și individuală, și colectivă, că trebuie să-mi văd de ale mele, dar și să resimt solidaritate cu colegii din minister. Dar, mai ales, am înțeles ce înseamnă să fii parte a unei guvernări. Până atunci, rolul meu, chiar și atunci când comandam Forțele Terestre sau Statul Major al Apărării, era relativ limitat. Deciziile priveau partea profesională, ele se adresau unor persoane sau segmente sociale identificabile. Ordinele erau limpezi și singurul feedback acceptabil era că ordinele se execută. n ce privește noua poziție de ministru, am înțeles cât de delicată este relația cu societatea. În momentul în care semnezi un document și apoi, privind pe fereastră, vezi viețile oamenilor cum se schimbă după semnătura ta, îți dai seama de uriașa responsabilitate pe care o ai. Decizi asupra destinelor unor oameni pe care nu-i cunoști, pe mulți n-o să-i întâlnești niciodată, cu toate astea te intersectezi cu ei prin intermediul deciziei tale, într-un fel sau altul, intri în viața lor pe care poți s-o ameliorezi sau s-o afectezi. Această senzație, aproape impudică, a faptului că deciziile mele se interferează cu spațiul intim, cu viața cotidiană a oamenilor m-a urmărit în tot timpul cât am fost membru al Guvernului, ca ministru și prim-ministru, și mărturisesc că o simt și acum, când îmi pun semnătura pe legile votate în Parlament, înainte de fi trimise pentru tipărire la Monitorul Oficial.