Câteva concluzii după protestul AUR

  1. Au spălat rușinea de la protestul anterior, cel din 2 octombrie 2022.
  2. Prin numărul uriaș de participanți, AUR demonstrează că „s-a făcut băiat mare” și va influența decisiv anul electoral 2024.
  3. Nu știu dacă PSD, PNL luate separat sau chiar împreună reușesc să mobilizeze atâta lume la o reprezentație publică, ceea ce ar trebui să le dea serios de gândit. Despre potențialul USR nici nu are rost să mai vorbim.
  4. Sloganul „Nu ne vindem țara” ar trebui să devină direcție strategică de comunicare politică pentru AUR. Să nu cădem în capcana întinsă de anumite entități mass-media care ne trimit la anii ’90, fiindcă fenomenul de atunci nu are nicio legătură cu ce se întâmplă acum. Spre deosebire de anii ’90, acum putem vorbi în cunoștință de cauză despre ce a însemnat integrarea europeană.
    Care, pe lângă fonduri europene și iluzii de prosperitate, ne-a adus și următoarele, pe care le simțim fiecare pe propria piele:

a. Suntem perfect integrați european ca piață de desfacere. Numai naivii mai cred că absența produselor agro-alimentare de pe rafturile supermarketurilor e din cauza ineficienței fermierilor români de a le furniza. S-a dovedit, de-a lungul anilor, prin nenumărate exemple, că avem de-a face cu un proces bine coordonat și susținut de tot felul de „reguli și principii de piață” prin care să cumpărăm cât mai mult din ce produc alții. Sau, mai bine zis, ce produc muncitori români în abatoarele, fermele și plantațiile din Occident. Nu mai trebuie menționat unde rămâne plus-valoarea.

b. Industria românească, cât mai era bună din ea, a fost trecută printr-un proces de distrugere programată a unor lanțuri de producție industrială tocmai ca să se facă loc celor din import (mase plastice, pulbere de pvc, oțel-beton, prefabricate feroase, textile, mobilier etc.). Povești de succes ca Dacia Pitești, Ford Craiova, fabricile de Sebeș și altele sunt doar excepția care confirmă regula. Ca să nu mai vorbim de dependența lor cronică de materii prime din import.

c. Exportul de forță de muncă calificată, nefiind altceva decât rezultatul celor două de mai sus.

Pe scurt, „Nu ne vindem țara – versiunea 2.0” ar putea însemna stoparea fenomenului descris mai sus prin care România a cedat din suveranitate și a căpătat statut de colonie.

PS. Cel mai bun și recent exemplu de „Nu ne vindem țara” constă în prețurile la energie gonflate artificial anul trecut. De ce artificial? Pentru că energie electrică produsă în România, cu infrastructură românească a fost vândută poporului român și industriei românești la preț european. La fel cu gazul. Cu un profit nesimțit de 12 miliarde de lei pentru Hidroelectrica, Nuclearelectrica și Romgaz. Toate companii deținute de Guvernul României. Sau, mai bine zis, de Guvernul Coloniei.

Produsul e cu atât mai toxic pentru că nu e vorba doar despre bani când ne referim la cele 12 miliarde scoase cu forcepsul din buzunarele noastre. Ci la falimente în lanț, inflație galopantă și sărăcire accelerată a populației. Toate elementele necesare pentru o recesiune din care România nu putea lipsi. Pentru că întotdeauna coloniile au susținut prin sacrificii teribile bunăstarea centrului imperiului.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.