Sistematizarea lui Ceaușescu și edificarea Centrului Civic al Capitalei, în anii 1980, a rupt în trei bătrâna Calea Rahovei.
Azi, primele doua segmente, pornind dinspre centru, sunt între blocuri, având alte nume și fără să aibă vreo noimă.
Prima parte din fosta Calea Rahovei este inclusă astăzi Străzii Sfintii Apostoli. Pe partea dreapta se afla Palatul de Justitie, ridicat în 1895, iar pe stânga Biserica Domnița Bălașa.
Citește și De la Podul Calicilor la Calea Rahovei. La pas prin istoria Sectorului 5
Calea Rahovei este întreruptă în zona unde se intersecta cu Strada Bibescu Vodă. Lânga Biserica Domnita Bălașa nu mai este decât un spațiu verde și o parcare, iar în spatele ei blocurile, ridicate pe locul fostului Spital Brâncovenesc. Dincolo de șirul dublu de blocuri ale Bulevardului Unirii, fosta Calea Rahovei poarta numele G. Georgescu.
Sfântul Ilie-Rahova
Biserica Sfântul Ilie-Rahova se afla înainte de sistematizare pe un gorgănel, adică o ridicătură de pământ, pe o fundatură ce dădea din Calea Rahovei.
Toate constructiile din zonă au fost demolate în 1983-1984, potrivit planului de sistematizare a zonei centrale a oraşului. Țn acelasi timp Biserica a fost translatată de pe locul ei cu cu 69 de metri, scăpând de demolare.
Biserica Sfântul Ilie-Rahova, care a păstrat în numele ei amintirea strazii pe care se afla altadata, a rămas azi doar cu o mică gradină și fără casa parohiala, în spatele unor construcții moderne de oțel și sticlă de pe Bulevardul Regina Maria.
În zonă erau mai multe instituții de invatamant. Alături de Școala Normală Superioară pentru băieți, devenită Liceul „Mihai Eminescu”, se afla o școala de fete. Liceul „Domnița Ileana” purta numele Principesei Ileana, fiica regelui Ferdinand I si a Reginei Maria, care îl patrona.
Clădire este azi încorporata in actualul Liceu „Eminescu”.
Peste drum se afla clădirea unde funcționa Primaria Sectorului III Albastru, devenită dupa 1948 închisoare pentru deținuții politici, care mai există și astăzi.
Mai departe pe Calea Rahovei pe partea dreapta există un șir de case care stau să cadă.
Începutul distrugerii
Apusul pentru Calea Rahovei a început, în 1938, cu demolarea podului peste Dambovița, ceea ce a tăiat legatura cu centrul orasului. În anii 1980, atunci cand s-a produs dezastrul demolărilor, cartierul își păstra încă farmecul.
Vechea Calea Rahovei se întrerupe în dreptul Strazii Tismana, unde era Cinematograful Rahova. Pe partea dreapta, imobilul fostei cârciumi Bumbesti mai este in picioare, aflăm de AICI.
De la Podul Calicilor la Calea Rahovei
Pe Podul Calicilor (Calea Rahovei din 1878), în ziua de 21 martie/2 aprilie 1821, Tudor Vladimirescu a intrat călare în Bucureşti în fruntea pandurilor.
Podul Calicilor îşi lua numele de la calicii (nevoiaşii) care locuiau, încă din secolul al XVI-lea, pe partea dreaptă a Dâmboviţei, dincolo de baia Mitropoliei, unde în perioadă interbelică era grădina bisericii Domniţa Bălaşa, de la Palatul Justiţiei la dreapta, spre Stid, unde începea mahalaua Calicilor, având la stânga ţigănia Mitropoliei, ce se întindea de la străzile Sf. Apostoli la dreapta şi 11 Iunie la stânga, şi mergea înainte, în sus, până sub Guga Văii şi viile lui Mihai Vodă, la dreapta.
Calea Rahovei, astăzi ciopârțită de sistematizarea comunistă, pornea, ca toate cele cinci ulițe principale ale Bucureștilor, de la Curtea Veche și se continua cu drumul spre Craiova via Alexandria.
Toate cele cinci artere principale aveau patru stânjeni (circa opt metri) lățime și erau podite cu bârne groase de stejat cât lățimea drumului.
Podul Calicilor, cunoscut și ca Podul Caliței, Drumul Florăreselor sau Calea Craiovei (din 1860), a fost pietruit în 1838, dar i s-a spus tot pod.
Cetățeanul TV
