Fragilizată de sprijinul la limită al Parlamentului European pentru alegerea sa, noua preşedintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen va trebui să-şi manifeste independenţa faţă de statele membre şi, în acelaşi timp, să strângă o majoritate pentru a depăşi divizările din interiorul Uniunii Europene.
Majoritatea cu care a fost aleasă politiciana germană este cea mai mică întrunită de un preşedinte al Comisiei Europene de când Parlamentul European are competenţa de a respinge candidaţii nominalizaţi conform Tratatului de la Lisabona.
Aprobarea dată în 16 iulie de Parlamentul European pentru Von der Leyen marchează şi o victorie relativă a liderilor statelor membre asupra eurodeputaţilor, care şi-au văzut ignorat sistemul ”capilor de listă” sau Spitzenkandidat.
Totuşi, presiunile exercitate de şefii de stat şi de guvern din UE au determinat mulţi eurodeputaţi să se întoarcă împotriva politicienei germane, iar totul s-ar putea deconta la nivelul reputaţiei administraţiei Ursulei von der Leyen în cei cinci ani de mandat.
Autor: Octavian Ionașcu
Prima femeie în această funcţie şi primul german care deţine conducerea executivului comunitar după 1967 este deplin conştientă de neîncrederea existentă în rândul europarlamentarilor. ”Înţeleg şi accept amărăciunea şi frustrarea”, a afirmat ea, pe 16 iulie, la scurt timp după votul din plenul Parlamentului European, la Strasbourg, lansându-le eurodeputaţilor un apel la depăşirea supărării cauzate de decizia şefilor de stat şi de guvern de a o impune legislativului european după ce Consiliul European a respins candidaţii propuşi de partidele paneuropene.
„Mă simt atât de onorată, sunt copleşită şi vă mulţumesc pentru încrederea pe care mi-aţi acordat-o. Această încredere este încrederea pe care aţi pus-o în Europa – încrederea dumneavoastră într-o Europă unită şi solidă de la est la vest, de la nord la sud, încrederea într-o Europă care este pregătită să lupte pentru viitor mai degrabă decât să ne luptăm între noi. Munca mea începe acum”, a subliniat Ursula von der Leyen.
Trecând uşor de la limba engleză la franceză şi apoi la germană, ea a făcut o pledoarie pentru promovarea proiectului european: “Oricine doreşte să ajute Europa va găsi în mine un luptător pasionat de partea sa. Oricine caută să ne dezbine şi să ne distrugă valorile va găsi un oponent dur”.
O „trecere în forţă”
Von der Leyen a decis să ”treacă în forţă” marţi, mizând pe sprijinul principalelor trei familii politice paneuropene: Partidul Popular European (PPE), din care face parte fostul ministru al apărării germane, socialiştii (S&D) şi liberal-centriştii Renew Europe, după cum au explicat mai mulţi responsabili ai PPE pentru agenţia France Presse, preluată de Europe1 şi L’Express.
Or, cele trei grupuri, care împreună au 444 eurodeputaţi, s-au trădat reciproc şi au contribuit la eliminarea candidaţilor lor. De asemenea, acest lucru le-a permis liderilor statelor membre să o impună pe Ursula von der Leyen.
Aceasta avea nevoie o majoritate absolută de 374 de voturi, indiferent de numărul voturilor exprimate, pentru a-i succeda de la 1 noiembrie luxemburghezului Jean-Claude Juncker, care este membru al PPE, la fel ca Von der Leyen. În 2014, Juncker a obţinut 422 de voturi pentru şi 250 de voturi contra. Germanca a fost aleasă la limită, cu 383 voturi pentru, 327 voturi contra şi 22 de abţineri. Aproximativ 60 de alegători proeuropeni nu au votat însă marţi pentru noua şefă a Comisiei Europene, ceea ce a dus a doua zi la acuzaţii reciproce între cele trei grupuri politice. Aceste acuzaţii riscă însă să facă destul de incertă constituirea unei majorităţi proeuropene în Parlamentul European în timpul procesului de legiferare, în contextul în care legislativul european este cel mai fragmentat de la introducerea alegerilor europene directe, în 1979.
Cu numai o oră înaintea procedurii de vot, rezultatul era departe de certitudine, chiar dacă teoretic voturile cumulate ale principalelor trei grupuri politice europarlamentare – PPE, social-democraţii şi centriştii Renew Europe – însemnau 444 de voturi. Desemnarea fostului ministru al apărării german la conducerea Comisiei Europene se pare că i-a crispat pe unii eurodeputaţi, notează Europe1 într-un comentariu publicat pe 16 iulie.
Rezultatul, cu numai nouă voturi peste pragul necesar, înseamnă că un număr de eurodeputaţi proeuropeni au refuzat să-i acorde sprijinul, în pofida apelului lansat de liderii grupurilor lor politice. Cei 182 de eurodeputaţi din grupul PPE promiseseră că o vor susţine masiv pe Ursula von der Leyen. Un aviz de asemenea favorabil a venit de la grupul Renew Europe, care se aştepta la cel mult cinci voturi împotriva din partea membrilor săi.
Lucrurile au fost mult mai delicate în tabăra social-democraţilor. Dacă oficial grupul S&D, ce are 154 de membri, anunţase pe Twitter că o va ”sprijini” pe Ursula von der Leyen, aproape două treimi voiau să voteze pentru aceasta şi restul împotrivă, printre care socialiştii francezi şi social-democraţii germani. Aceştia din urmă erau în special virulenţi contra candidaturii compatrioatei lor, pe fondul dificultăţilor prin care trece ”marea coaliţie” în Germania. Conform unui oficial al S&D, delegaţiile franceză, germană, austriacă, belgiană, olandeză şi greacă anunţaseră într-o reuniune internă că membrii lor vor vota contra Ursulei von der Leyen. Delegaţiile spaniolă şi portugheză, presate de premierii socialişti Pedro Sanchez şi Antonio Costa, au spus că vor vota pentru Von der Leyen.
Verzii, care au 74 de membri în Parlamentul European, şi aproape o treime dintre cei 154 de eurodeputaţi socialişti, nu au votat în favoarea Ursulei von der Leyen la conducerea executivului comunitar. ”Ea se va întoarce către noi, întrucât fără Verzi nu are o majoritate stabilă. Dacă vor să negocieze cu noi, acesta nu va fi un bun punct de pornire”, a declarat miercuri co-preşedintele grupului Verzilor din Parlamentul European, Philippe Lamberts. Verzii europeni solicită ”cel puţin patru comisari” în echipa ce va fi condusă de Ursula von der Leyen, a precizat el.
A existat o coaliţie germană?
O concluzie a votului de marţi din plenul Parlamentului European este, potrivit VoteWatch.eu, aceea că fiecare eurodeputat contează. Votul pentru alegerea preşedintelui Comisiei Europene este unul dintre cele mai importante din legislativul european, astfel că este de aşteptat ca guvernele statelor membre (Consiliul) şi conducerile grupurilor politice să facă un lobby acerb pe parcursul următorilor cinci ani, dată fiind actuala fragmentare a Parlamentului European.
Pe de altă parte, disputele interinstituţionale vor deveni mai dure. Aşa cum s-a văzut la votul din 16 iulie, Consiliul nu comandă Parlamentul European. În pofida sprijinului unanim primit de Ursula von der Leyen în Consiliu, ea a primit doar puţin peste jumătate din voturile europarlamentarilor. Mulţi eurodeputaţi au susţinut-o pentru că se tem de o criză instituţională totală sau chiar de un alt candidat mai puţin convenabil.
În perioade turbulente din punct de vedere politic, femeile conservatoare par să fie soluţia. Se pare că există un şablon că atunci când centrul-dreapta este forţa la nivelul guvernului şi are o misiune dificilă de îndeplinit ce presupune un sprijin larg, soluţia rezultantă este o femeie în funcţia executivă supremă. Acesta este cazul Angelei Merkel (actualul lider al Uniunii Creştin-Democrate germane, Annegret Kramp-Karrenbauer, este de asemenea o femeie), al Theresei May sau al două foste şefe ale guvernului polonez, Eva Kopacz şi Beata Szydlo.
De asemenea, şi la nivelul preşedinţilor de ţări asistăm la creşterea numărului de femei, aşa cum este cazul croatei Kolinda Grabar-Kitarovic şi a fostei şefe a statului lituanian Dalia Grybauskaite. Dacă privim imaginea generală, în ultimii ani Europa a trecut prin diverse tipuri de crize, forţa lucrurilor împingând în faţă mai multe femei din tabăra conservatoare decât din partea stângă a scenei politice. Stânga, de partea sa, este prezentă la nivel executiv în România, prin premierul Viorica Dăncilă, şi în Danemarca (premierul Fredriksen, iar în trecut Helle Thorning-Schmidt).
În pofida declaraţiilor oficiale, este foarte probabil ca unele voturi decisive pentru Ursula von der Leyen să fi venit de la partide progresiste germane. La adăpostul caracterului secret al votului, aceşti eurodeputaţi au putut pune umărul discret la o victorie a conaţionalei lor. Acest lucru este sugerat de comportamentul mai degrabă neobişnuit al eurodeputaţilor germani din partea stângă a spectrului politic atunci când, în 2016, s-a luat decizia ca acest vot să fie secret – SPD, Verzii şi Die Linke au votat contra grupurilor politice din care fac parte, dar în linie cu poziţia CDU legată de propunerea ca votul pentru alegerea preşedintelui Comisiei Europene să fie unul secret.
Dacă s-a întâmplat acest lucru ar fi deja a doua oară în mandatul noului PE când asistăm la o încercarea de “naţionalizare a politicii UE faţă de centru”, după iniţiativa preşedintelui francez Emmanuel Macron (până acum fără prea mult succes) de a crea o “Team France” transpartinică în Parlamentul European, explică VoteWatch.eu.
Formarea noului Colegiu al comisarilor, o etapă decisivă
Este de aşteptat ca audierile candidaţilor la postul de comisar european, în comisiile de specialitate ale PE, să fie mai dure decât de obicei, obiectivul eurodeputaţilor fiind acela de a limita spaţiul de manevră al Colegiului comisarilor. De remarcat este faptul că Jean-Claude Juncker a obţinut în plenul Parlamentului European, în toamna lui 2014 împreună cu întreaga sa echipă de comisari, aproape acelaşi număr de voturi cu cel obţinut de el singur în iulie acelaşi an, 423 de voturi comparativ cu 422 de voturi. Aceste lucru arată clar că în cazul în care câţiva eurodeputaţi care au susţinut-o în 16 iulie pe Ursula von der Leyen devin nemulţumiţi în timpul audierilor viitorilor comisarilor europeni, atunci Colegiul în ansamblul său ar putea pur şi simplu să nu obţină votul de învestitură. Eurodeputaţii ştiu acest lucru şi vor încerca să profite cât de mult pot de această poziţie, notează VoteWatch.eu.
„Ursula von der Leyen a ţinut un discurs foarte frumos, foarte proeuropean, dar rezultatul este decepţionant, cu o majoritate foarte slabă. Acest lucru riscă să cântărească pentru întreaga legislatură. Ea trebuie să îi atragă de partea sa pe Verzi şi pe restul socialiştilor”, a estimat preşedintele Institutului Jacques Delors, fostul premier socialist italian Enrico Letta.
Formarea noului Colegiu al comisarilor europeni – câte un comisar din fiecare stat membru – şi prezentarea lui în faţa Parlamentului European, în luna octombrie, vor constitui o etapă decisivă, a apreciat, pe 17 iulie, un înalt diplomat european.
”Dacă Ursula von der Leyen nu reuşeşte să-şi asigure o majoritate stabilă în Parlamentul European, atunci vom trăi cinci ani foarte dificili”, a mărturisit un alt diplomat european.
Acest pesimism nu este însă împărtăşit de toată lumea. ”Votul de marţi nu este în mod obligatoriu un semnal al manierei în care va lucra Parlamentul European. Multe voturi negative nu au nimic de-a face cu programul şi personalitatea sa”, a opinat Eric Maurice, din partea Fundaţiei Schuman.
Pitbull sau câine de companie?
Aliată apropiată a cancelarului Angela Merkel, Ursula von der Leyen preia conducerea aripii executive a Uniunii Europene într-o perioadă în care puterea Comisiei Europene este tot mai mare, în special în zona euro, notează Financial Times într-un comentariu pe acest subiect.
Deşi rolul primar al Comisiei este de a prezenta propuneri legislative care trebuie apoi să fie aprobate de Parlamentul European şi de guvernele statelor membre, puterile executivului UE au sporit treptat, printre acestea fiind o evaluare anuală a proiectelor de buget ale ţărilor din zona euro.
De asemenea, Ursula von der Leyen îşi va prelua mandatul într-un context particular reprezentat de scăderea încrederii în Uniunea Europeană în rândul cetăţenilor europeni, cu precădere în Europa Centrală şi de Est, guvernele de la Varşovia şi Budapesta intrând într-o coliziune deschisă cu Bruxellesul pentru ceea ce acesta consideră a fi măsuri care încalcă valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi statul de drept.
Unii eurodeputaţi se tem că Ursula von der Leyen va fi prea servilă faţă de statele membre care nominalizat-o (Germania şi Franţa) sau prea indulgentă cu populiştii care subminează statul de drept. Eurodeputata liberală olandeză Sophie in ’t Veld a întrebat chiar, în plenul Parlamentului European, dacă preşedinta Comisiei Europene va fi „câinele de companie al statelor membre” sau „pitbull-ul care aş dori să fiţi?”.
Von der Leyen va petrece vara selectând şi repartizând portofoliile celor 27 de comisari europeni, care vor fi propuşi de ţările membre. Echipa sa va avea nevoie de un vot de aprobare din partea Parlamentului înainte de a-şi prelua mandatul, potrivit calendarului, la 1 noiembrie, a doua zi după ce Marea Britanie va părăsi Uniunea Europeană.
Poziţiile noii şefe a Comisiei în marile dosare de pe agenda UE
Înaintea votului din 16 iulie din plenul Parlamentului European, Ursula von der Leyen şi-a prezentat, în două rânduri, valorile sale şi opiniile cu privire la principalele teme de pe agenda europeană, amintite de BBC.
Echilibru de gen – Ursula von der Leyen şi-a anunţat intenţia sa de a conduce o Comisie Europeană caracterizată de un echilibru perfect de gen şi că le va solicita liderilor statelor membre să propună câte două nume – o femeie şi un bărbat – pentru fiecare comisar european. În prezent, opt dintre membrii Colegiului comisarilor sunt femei. La scurt timp după ce a fost desemnată candidată la conducerea Comisiei Europene, ea a adoptat pe Twitter hashtagul ‘Europe Is A Woman’ (Europa este o femeie).
Brexit – Von der Leyen şi-a exprimat speranţa că Marea Britanie va abandona planul său de a părăsi Uniunea Europeană, dar a şi avertizat Londra să-şi asume responsabilitatea şi să „rezolve lucrurile”. Ea a adăugat că este pregătită pentru o amânare suplimentară a datei retragerii Marii Britanii din UE, 31 octombrie 2019, „în cazul în care va fi nevoie de mai mult timp pentru un motiv bine întemeiat”. Cu privire la frontiera irlandeză, ea a menţionat că ”plasa de siguranţă” – partea cea mai controversată a acordului negociat de Londra şi UE – este „preţioasă, importantă şi trebuie să fie apărată”.
Schimbări climatice – Ea a promis să introducă un ”Acord verde pentru Europa” în primele 100 de zile de la preluarea mandatului, pentru a transpune în lege ţinta ca economia UE să devină înainte de 2050 una cu emisii zero de carbon. În plus, intenţionează să transforme o parte a Băncii Europene de Investiţii într-o Bancă a Climei. Promisiunile sale sunt însă considerată insuficient de ambiţioase de către partidele ecologiste din Europa.
Migraţie – Ursula von der Leyen a afirmat că este angajată faţă de reformarea sistemului de azil european şi s-a pronunţat pentru extinderea zonei euro şi a spaţiului Schengen de liberă circulaţie. De asemenea, ea a s-a pronunţat pentru extinderea Uniunii Europene către Balcanii de Vest.
Apărare – Deşi susţine NATO ca „pilon al apărării noastre colective”, Ursula von der Leyen a accentuat că UE ar trebui să investească în capabilităţi de apărare comune care să fie complementare celor ale Alianţei Nord-Atlantice. În opinia sa, UE trebuie să „devină mai încrezătoare în sine” în relaţia cu SUA.
Cetățeanul TV
