O asociație cere sesizarea CCR după votul din Senat în cazul Tăriceanu

conflict juridic între Senat și Ministerul Public

Asociația Vedem Just le cere președintelui Klaus Iohannis și președintei CSM, Lia Savonea, să sesizeze Curtea Constituțională în legătură cu un conflict juridic de natură constituțională între Senat și Ministerul Public. Potrivit unui comunicat de presă, asociația arată că Senatul a blocat urmărirea penală față de o persoană suspectată că a comis o infracțiune de drept comun, împiedicând înfăptuirea justiţiei. ”Nu este firesc ca dosarele judiciare privind anumite persoane să ajungă la parlamentari şi să fie dezbătute în mod public ca şi cum Parlamentul ar fi o instanţă judecătorească”. 

 Comunicatul Asociației Vedem Just:

Urmare a votului Senatului din data de 3 iunie 2019 prin care s-a refuzat sesizarea Ministerului Public cu cererea de urmărire penală a fostului ministru Călin Popescu Tăriceanu pentru comiterea unei infracțiuni de drept comun, asociația VeDem Just solicită sesizarea Curții Constituționale.

Astfel, membrii VeDem Just solicită Președintelui României și Președintelui CSM sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională ivit între Parlamentul României și Senat pe de o parte, respectiv Ministerul Public și puterea judecătorească, pe de altă parte.

Într-un stat de drept unde nimeni nu este deasupra legii și unde justiția se înfăptuiește doar de către instanțele de judecată, nu este firesc ca dosarele judiciare privind anumite persoane să ajungă la parlamentari şi să fie dezbătute în mod public ca şi cum Parlamentul ar fi o instanţă judecătorească. Afirmăm în mod ferm că nu este atribuţia Parlamentului de a stabili dacă o anumită persoană a comis ori nu o infracţiune, nici dacă probele administrate de organele judiciare sunt ori nu legale, şi nici dacă este cazul sau nu ca o anumită persoană să fie trasă la răspundere penală. În faţa legii toţi oamenii trebuie să fie egali. Imunitatea parlamentarilor sau condiționările privind urmărirea miniştrilor nu poate fi transformată în mod arbitrariu în impunitate. Dreptatea este cea care trebuie să domine societatea, nu privilegiile.

SCRISOARE

Către Președintele României,

Excelenței sale Klaus Werner Iohannis

Către Președintele CSM,

Judecător dr. Lia Savonea

Stare de fapt: Prin votul exprimat ieri, 03.06.2019, Senatul nu a fost de acord să solicite începerea urmăririi penale cu privire la un fost ministru care este actual parlamentar, pentru comiterea unei infracțiuni de drept comun.

Ce este începerea urmăririi penale: Când se reclamă comiterea unei infracțiuni, procurorii încep urmărirea penală în legătură cu acea faptă. Dacă descoperă persoana implicată în comiterea faptei, atunci trebuie să înceapă urmărirea penală față de acea persoană. Începerea urmăririi penale nu înseamnă că suspectul este acuzat de ceva sau vinovat pentru ceva, ci semnifică doar deschiderea cadrului procesual în care se pot strânge legal probe în raport cu persoana vizată. Numai în acest cadru legal suspectul îşi poate exprima poziţia faţă de fapta în care se spune că a fost implicat și la rândul său să propună probe, procurorii fiind obligați să adune probe atât în favoarea, cât și în defavoarea celui cercetat. În final, dacă o persoană este vinovată sau nu și dacă acea persoană trebuie pedepsită penal sau nu, numai un judecător poate decide.

Consecințele votului: Urmare a votului din 03.06.2019, deși procurorii au un minimum de indicii sau chiar probe cum că este posibil ca acel fost ministru să fie implicat în comiterea unei infracțiuni, cercetarea nu poate merge mai departe pentru ca procurorii să adune probe și a se lămuri dacă suspiciunea se adeverește sau nu, ori poate chiar pentru a se stabili vinovăţia sau nevinovăţia lui de către o instanță de judecată. Astfel, constatăm că procurorul nu își poate îndeplini rolul de organ constituțional pentru reprezentarea intereselor generale ale societății și apărarea ordinii de drept, care implică reacții împotriva celor care comit infracțiuni (art. 131 alin. 1 din Constituție), iar instanța de judecată nu poate înfăptui justiţia, deși este singura autoritate a statului îndrituită în acest sens (art. 126 alin. 1 din Constituție).

Dispoziții constituționale incidente: Într-adevăr, art. 109 alin. (2) din Constituție, interpretat în lumina deciziei CCR nr. 270/2008, arată că pentru foștii miniștri care sunt parlamentari numai Camera din care fac parte are dreptul să ceară urmărirea penală. Dar aceasta nu înseamnă că ridicarea imunității se poate face în mod arbitrariu. România este stat de drept, iar dispozițiile art. 16 alin. (2) din Constituție arată că nimeni nu este mai presus de lege. Or, nerespectarea acestei dispoziții de către o autoritatea publică exclusiv pentru membrii săi ar asigura nu imunitatea, ci impunitatea unei categorii de persoane.

Totodată, nu este de ignorat dispoziția din art. 126 alin. (5) din Constituție care interzice înființarea instanțelor extraordinare. Or, prin practica Parlamentului, deloc izolată, cu ocazia dezbaterilor pe tema urmăririi penale a unor miniștri sau foști miniștri de a antama vinovăția persoanelor sau legalitatea probelor, precum și de a respinge nemotivat solicitările de urmărire penală a acestora, de facto Parlamentul exercită rolul constituțional rezervat exclusiv magistraților.

Standardele internaționale aplicabile: Existența unui filtru pentru urmărirea demnitarilor încalcă Recomandarea nr. 19 din 2000 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind rolul procurorului în justiția penală, care arată la pct. 16 că: „Procurorul trebuie, în orice situație, să fie în măsură să desfășoare, fără niciun impediment, urmărirea penală a oficialilor guvernamentali pentru infracțiunile comise de către aceștia, în special faptele de corupție, de abuz de putere, încălcări grave ale drepturilor omului și alte infracțiuni recunoscute de dreptul internațional”`. Iar în expunerea de motive, Comitetul Miniștrilor dezvoltă: „Deși aplicabilă în general, prezenta recomandare vizează în mod special acele sisteme în care procurorul este subordonat executivului, situație care nu trebuie să-l împiedice a urmări oficiali publici – și, prin extindere, reprezentanții aleși sau politicienii – care comit infracțiuni, în special fapte de corupție. „Impediment” reprezintă nu doar obstrucționarea urmăririi, dar ea mai înseamnă și orice represalii al căror obiect l-ar putea face procurorii”.

În Rezoluţia 1214 (2000) privind Rolul parlamentelor în lupta contra corupţiei adoptată de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: parlamentarii trebuie să fie un exemplu de incoruptibilitate, (…) să protejeze independenţa justiţiei (…). De altfel, în acest sens, parlamentarii au şi constituit GOPAC – Organizaţia Mondială a Parlamentarilor Împotriva Corupţiei.

Rezoluția (97) 24 adoptată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei privind cele 20 de Principii Directoare pentru Lupta împotriva Corupției invită statele membre să includă în legislaţia naţională şi practica lor aceste principii. La pct.6 este prevăzută ca necesitate: limitarea imunităților faţă de anchete, urmărire penală şi sancţiuni legate de infracţiunile de corupţie la gradul necesar într-o societate democratică.

Concluziile celei de-a cincea Conferinţe Europene a serviciilor specializate în combaterea corupţiei desfăşurată în 15 – 17 nov. 2000 la Istanbul, Turcia, cu tema „Anchetarea, urmărirea şi sancţionarea în cazurile de corupţie” cuprinde și: imunitatea politicienilor trebuie să fie doar pentru actele legate de exercitarea funcţiilor lor; obligaţia procurorilor de a informa autorităţile administrative înainte de a cerceta sau urmări un oficial public este un obstacol la funcţionarea adecvată a sistemului judiciar.

În fine, menționăm și concluziile din Raportul Greco din 2002, preluate în Manualul OSCE de bune practici în combatarea corupției din 2004 care se referă la imunitatea parlamentarilor, aplicabillă pentru identitate de rațiune și în cazul miniștrilor: „Echipa de experți a GRECO a menționat că prin Constituția României se acordă imunitate deputaților și senatorilor împotriva urmăririi penale, nu numai pentru opiniile exprimate în timpul exercitării mandatului, ci și pentru arestarea, reținerea, cercetarea și urmărirea penală pentru orice infracțiune sau abatere. Această imunitate prevalează dacă ministrul justiției nu depune o cerere de ridicare a imunității și parlamentul autorizează urmărirea penală cu o majoritate de două treimi în Camera Deputaților și cu majoritatea simplă a Senatului. Cazul este apoi audiat de Curtea Supremă de Justiție. Imunitatea este restabilită automat dacă membrul este reelectat. După cum a remarcat GRECO, această situație are un potențial incontestabil de obstrucție permanentă a sistemului judiciar”.

Soluția propusă: Prin votul Parlamentului fiind blocată urmărirea penală față de o persoană suspectată că a comis o infracțiune de drept comun și, în consecință, fiind împiedicată în cele din urmă chiar înfăptuirea justiţiei, ne aflăm în situația unui conflict constituţional între autorități publice de rang constituțional: Parlamentul pe de o parte, respectiv Ministerul Public și puterea judecătorească pe de altă parte.

Ca urmare, VeDem Just solicită:

Președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, în calitatea sa de reprezentant legal în această procedură al singurului organism constituțional menit să garanteze independența justiției înțeleasă ca sistem judiciar (art. 131 alin. 1 din Constituție),
și Președintelui României, în calitatea sa de autoritate care veghează la respectarea legii fundamentale a țării (art. 80 alin. 2 din Constituție)
sesizarea Curții Constituționale conform art. 146 lit. e) din Constituție pentru a soluţiona conflictul juridic de natură constituţională dintre Parlament pe de o parte, respectiv Ministerul Public și puterea judecătorească pe de altă parte, ivit în legătură cu votul dat pe data de 3 iunie 2019 cu privire la urmărirea penală a unui fost ministru în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni de drept comun.

Cu deosebită consideraţie,

Lucian Checheriță”.

LĂSAȚI UN MESAJ

*