În prezent, în baza de date a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Dâmbovița sunt înregistrați 190 de copii care au procedura de adopție deschisă.
„Deschideți-vă brațele către ei, iar ei își vor deschide inima pentru dumneavoastră! Fiecare copil își caută locul pe care să îl ”inunde” cu iubirea lui! Noi vă vom îndruma și vă vom sprijini să găsiți copilul sufletului dumneavoastră! „, este mesajul conducerii DGASPC Dâmbovița. Acum, procedura de adopție este mai simplă.
Legea Adopției a fost modificată în anul 2021, iar atestatul de adoptator are acum valabilitate timp de 5 ani.
Recent, a fost modificată perioada concediului de acomodare, indiferent de vâsta copilului, acesta fiind acordat pentru o perioadă de 2 ani.
Viața are multe surprize pentru unii dintre noi, atunci când ne așteptăm mai puțin. Așa i s-a întâmplat doamnei Daniela, acum în vârstă de 63 de ani, unul dintre oamenii speciali ai județului Dâmbovița. De ce? Pentru că, în urma unui material televizat despre bebelușii abandonați în spital, nu și-a mai putut lua gândul de la suflețelele care au nevoie de afecțiune și îngrijire. Și de aici pornește povestea dedicată Zilei Naționale pentru Adopție, sărbătorită anual în data de 2 iunie. ”Au arătat în reportaj vreo 9 bebeluși la maternitatea din Târgoviște și îi îngrijeau asistentele medicale, erau părăsiți, erau singuri acolo. Apoi au spus că de Sărbători copiii pot fi luați acasă, într-o familie. Și m-am gândit, cum să fac si eu să iau un copil acasă, să îi fac o bucurie?”, spune doamna Daniela. În acea perioadă, rămăsese și fără loc de muncă, hala de prelucrare a lemnului la care lucra ca sculptor fiind închisă.
Astfel, într-o zi, trecând prin fața Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița, a decis să intre și să întrebe în ce condiții pot fi luați în îngrijire copiii abandonați în unitățile medicale.
A lăsat o cerere pentru a deveni asistent maternal, în primul rând, pentru a putea ajuta acești copilași, întrucât doamna Daniela are doi copii deja adulți și care, la rândul lor, și-au format propriile familii. După o perioadă de timp, a fost sunată pentru a participa la cursurile de formare și, după finalizarea procedurilor, a fost chemată pentru a prelua un bebeluș din spital și, fără să stea pe gânduri, a spus da. Când a văzut-o pe Maria nu și-a mai găsit cuvintele. Povestește că a rămas impresionată de frumusețea ei și că micuța a semnalat că îi este foame prin mișcările buzelor. A luat-o acasă, i-a cumpărat cele necesare și a luat-o de la capăt la 59 de ani.
”Maria e sufletul meu, e îngerașul meu!”.
S-a lovit permanent de reticența oamenilor din comunitate și chiar a cadrelor medicale, atunci când micuța a avut o problemă de sănătate, cei din jur aruncându-i cuvinte precum ”Ce îți mai trebuia ție bebeluș?” ori ”Mai știi tu cum să ai grijă de un nou născut?”. Nu a contat nicio clipă atitudinea celor din jur, ci doar susținerea familiei și iubirea pe care o aveau de oferit. Când bebelușa avea puțin peste un an, asistentul maternal a fost anunțat că i s-a deschis procedura de adopție și că este posibil să fie luată de o altă familie. Doamna Daniela, soțul, dar și copiii lor nu au putut suporta ideea că Maria nu va mai fi cu ei și au decis să o adopte. Nu a fost o procedură ușoară, însă nu a renunțat nicio clipă. Acum, fetița este cea care le-a întregit familia și le-a ”luminat casa”, așa cum spune mama. ”Maria este specială! Dacă nu mă vede zâmbind vine și mă întreabă: <> Este fata mea cu părul de aur!”, afirmă mândră doamna Daniela. Crede că fetița i s-a arătat în vis dinainte să ajungă în brațele ei. Nu și-a dat seama inițial, dar, la un moment dat, a visat două fetițe, una mai mică și una mai mare, care strigau numele Maria. Ulterior, a interpretat ca fiind micuța Maria și o altă fetiță, tot Maria, pe care a avut-o în plasament, pentru că doamna Daniela a rămas în continuare asistent maternal și după adopție.
În prezent, mai are în grijă un bebeluș de doar 5 luni, pe care îl iubește la fel de mult.
Spune că toate se întâmplă la momentul potrivit și dacă ar fi devenit asistent maternal când era mai tânără probabil că i-ar fi adoptat pe toți copilașii pe care îi are în grijă. Doamna Daniela se teme doar că nu va apuca să o vadă pe Maria adult. Spune că se roagă în fiecare seară să fie sănătoși și ea și soțul, pentru a fi alături de micuța lor cât mai mult timp. Indiferent de situație, Maria este foarte iubită și de băieții doamnei Daniela și de soțiile acestora, astfel că va avea permanent și sprijinul lor. ”Noi înaintăm în vârstă și ne dorim doar să fim lângă ea și să o putem susține necondiționat!”. Bebelușa a crescut, acum are 4 ani și are o conexiune deosebită cu mama adoptivă. Se răsfață și îi declară iubirea ei sinceră ”Mami e frumoasă și bună! O iubesc mult, mult, mult, până în cer!”. Astfel că fata cu părul de aur și ochi mari căprui, ca două mărgele, a avut norocul să ajungă în familia perfectă pentru ea! De asemenea, această familie a avut norocul să găsească o minune, care le-a schimbat total viața, când părea că aceasta își urmează cursul firesc: părinții îmbătrânesc, se bucură de familiile copiilor și de nepoți.
Povestea vieții lor a fost însă rescrisă și își scriu împreună fiecare pagină, în fiecare zi.
Chiar așa se întâmplă, pentru că doamna Daniela i-a făcut Mariei un album, în care îi așterne gândurile din prima zi în care s-au întâlnit. Micile povestioare sunt însoțite de fotografii și de multă emoție. Când le va putea înțelege le va citi și fata, pentru a știi despre fiecare moment din viața ei. ”Sunt de părere că este mai bine să știe adevărul. O iubim foarte mult, este copilul nostru! Îi spun că și pe ea am luat-o tot de la spital, cum s-a întâmplat cu un alt bebeluș pe care l-am avut în grijă. Că am crescut-o cu drag și am iubit-o din prima clipă.”, spune mama cu zâmbetul pe bune și cu ochii blânzi. Deși vârsta o împiedică pe doamna Daniela să adopte și alți copii, aceasta îi îndeamnă pe toți cei care îi citesc povestea să își completeze familia cu un suflet gingaș, plin de iubire: ”Dacă inima îți spune că trebuie să faci pasul acesta, îl faci cu toată încrederea, dar trebuie să iubești cu adevărat copiii! Ușor nu este să crești un copil, dar bucuria este nemăsurată!”.
Cetățeanul TV
