La români nu există Paște fără cozonac, fiind un desert specific sărbătorilor pascale. În funcţie de zonă, cozonacul de Paşte se poate pregăti în joia mare odată cu ouăle roşii, sau sâmbătă. În religia ortodoxă, cozonacul este considerat o pâine ritualică, îndulcită, care simbolizează bogăția, bucuria sărbătorii și transformarea spirituală.
Vă prezentăm rețeta de cozonac a maicii Sofronia de la mănăstirea Agapia
Ingrediente:
1 kg făină
20 gălbenușuri
5 albușuri
1 linguriță rasă sare
300 gr zahăr
1 pahar și 3/4 unt proaspăt
1 baton de vanilie
200 gr stafide
1/3 coajă rasă de la 1 portocală
1/2 coajă rasă de la 1 lămâie
zeama de la 1 lămâie
rom sau esență de rom
1/2 l lapte (cât cuprinde făina)
30 gr drojdie
Mod de preparare: Făina se cerne, se scot 2 pahare cu făină din cantitatea totală și se pun într-o strachină. Se pun la fiert 2 pahare cu lapte; după ce a fiert, se lasă să se răcească vreo 5 minute. Se face o adâncitură în făina din strachină și se toarnă laptele puțin câte puțin, amestecând cu o lingură de lemn ca să nu apară cocoloașe. Trebuie să obțineți o compoziție ca o smântână mai groasă.
Într-un castron se pune drojdia în lapte, se adaugă o lingură de făină, un gălbenuș și 1/2 linguriță cu zahăr tos. Se amestecă totul bine până se face și această compoziție ca o smântână și se lasă la loc călduț. Trebuie să crească în aproximativ 10-15 minute (dacă drojdia este bună); dacă nu, se lasă puțin mai mult.
Se ia coca din strachină, se pune în covată, se adaugă drojdia care a crescut, se omogenizează întâi cu o lingură de lemn, apoi se adaugă restul de făină puțin câte puțin. Se toarnă apoi 1/2 pahar cu lapte călduț, obținându-se o compoziție ca o smântână mai groasă, care se frământă bine, apoi se acoperă și se lasă să crească la loc cald.
Se ia zahărul pisat și se toarnă peste gălbenușuri (acestea se amestecă cu sarea încă din ajun, ca să se îngălbenească bine), se freacă până se fac ca o pastă. Se adaugă coaja rasă de lămâie și de portocală și se amesteca toate cu aluatul pus la cald în covată. Se frământă mai departe, se adaugă vanilia și romul, ungându-vă din când în când mâinile cu unt topit. Pe parcurs, se trage aluatul de câte-o parte și se unge și covata cu unt topit. Aluatul trebuie frământat și bătut timp de cel puțin o oră, pâna se termină tot untul, în afară de 1/2 pahar, care a rămas netopit și care se adaugă bucățele în aluat, înainte de a pune albușurile.
Albușurile se bat spumă, se pun în aluat și se amestecă bine. Covata se pune la loc cald, nu fierbinte, și se lasă, acoperită cu șervete groase, timp de măcar 2 ore. În acest timp, aluatul ar trebui să se ridice.
Se ung formele de cozonac cu unt topit. Se acoperă fundul și pereții formei cu o hârtie cerată unsă și ea cu unt (în înălțime, această hârtie nu trebuie să depășească marginile formei); nu se fac îndoituri hârtiei. Pe o masă curată, unsă cu puțin unt sau untdelemn, se ia din aluat câte o bucată potrivită pentru o formă, se adaugă stafide și se pune în formă (se umple forma până la jumătatea înălțimii). Formele umplute se acoperă și se lasă la loc cald, ca să mai crească aluatul.
Când socotim că aluatul a crescut destul, se ung cozonacii cu un amestec făcut dintr-un gălbenuș cu puțin zahăr. După preferință, se pot presăra migdale curățate și tăiate feliuțe subțiri.
Formele se dau la cuptor, la foc mic (ca să mai crească aluatul). Apoi, se dă focul iute și se lasă cozonacii o oră, încercându-i din când în când.
Dacă formele sunt ușoare, cozonacii sunt copți în aproximativ o oră. Se ia o pătură, se pune deasupra o bucată mare de hârtie și, când se scot cozonacii din forme, se rostogolesc pe această hârtie, ca să iasă uniform. Apoi, se presară cu zahăr pudră, ca să nu se usuce. (sursa bucatarici.ro)
Rețetă de cozonac din perioada interbelică. Cozonacul cu 150 de ouă
Cetățeanul TV
