Cheia acestei runde de alegeri din SUA este una eminamente geopolitică. Suntem în cel mai intens moment geopolitic de la Căderea Zidului Berlinului încoace.
Pax Americana e deja istorie. SUA trebuie să se readapteze de la unipolaritate la multipolaritate. Urgent! Ori, Trump apaține lumii definite prin Malta 1989, când s-a încheiat Războiul Rece și SUA s-au autodeclarat învingătoare, cu expansiunea ulterioară bine cunoscută. Așa stând lucrurile, Trump nu poate opera cu ideea că mai există și alte superputeri în lume. Cel puțin nu de nivelul Americii. Asta e limita lui. Pozițiile sale de forță, cu care bravează atât de des, nu fac altceva decât să mențină SUA în acel „American Dream”, a cărui produs este însăși familia Trump, dar care nu mai există.
Atitudinea de superioritate pe care o propagă Trump și trumpiștii, nu doar că nu mai are niciun fel de bază geopolitică, dar nu face altceva decât să ne apropie și mai mult de o stare conflictuală mondială pe care toți oamenii normali la cap încearcă să o evite.
America de acum se înscrie perfect în acea vorbă românească „Boală lungă, moarte sigură!”, boala fiind refuzul de a accepta noua realitate a lumii de azi.
Schimbările profunde prin care trebuie să treacă America la nivel de establishment, politică externă, strategii de securitate, relaționare geo-economică nu pot fi implementate decât cu un om de sistem. Inodor, incolor, insipid. Un birocrat în cel mai pur sens al cuvântului. Așa a apărut varianta de avarie Kamala Harris.
Trump este un self made man. Are opinii, are idei, are identitate. Trump reprezintă fix tipologia de lider cu care te arunci în noi bătălii, nu când ești nevoit să te retragi strategic. Pentru că tranziția de la lumea unipolară la cea multipolară, nu este altceva decât o retragere strategică pe care America trebuie să o execute rapid și eficient, pentru ca abia ulterior să poată evolua către noi culmi.
Cetățeanul TV