Fenomenul Virgil Profeanu – Băiatul de la țară care a ajuns tenor și om de afaceri partener NATO

Virgil Profeanu
Virgil Profeanu
Virgil Profeanu este de părere că timpul este cel mai prețios lucru pentru om și el trebuie drămuit cum trebuie

A învătaț la țară că dacă dă bine cu sapa, va avea succes. A fost solist de operă, iar acum Virgil Profeanu a ajuns un om de afaceri de succes și atipic.

A pornit în afaceri cu 2.000 de euro de la tata, banii avans pentru garsonieră, și cu sfatul că dacă dai cu sapa bine și dă Dumnezeu ploaie, toamna s-ar putea să ai recoltă bună. Virgil Profeanu este un om de afaceri atipic. După ce a cântat ani buni operă, s-a apucat de business. În opinia lui, timpul este cel mai prețios lucru pentru om și el trebuie drămuit cum trebuie. A ajuns să facă planuri urbanistice și chiar să lucreze cu NATO și să fie acreditat să lucreze cu guvernul Statelor Unite ale Americii.

– EVZ: Am luat câteva citate de pe site-ul dumneavoastră: „Viața nu îți oferă sută la sută succes în nimic”. Succesul Dumneavoastră se bazează pe noroc?

– Virgil Profeanu: Succesul este întotdeanua un cumul de mai mulți factori. Eu sunt de la țară, acolo am crescut și am muncit. Tata m-a învătaț că dacă dau cu sapa bine și dă Dumnezeu ploaie, toamna s-ar putea să ai recoltă bună. Dacă șapte ani de zile dai cu sapa – din șapte ani în cinci dintre ei ai recoltă bună. La fel și în business, când pornești o afacere – crezi că o să îți iasă. Dar, din zece bussiness-uri, șapte îți ies bine, unul la limită și două proaste. Viața nu îți oferă succes 100% de fiecare dată, dar îți oferă destul ca să fie bine.

– Cum s-a numit prima firmă pe care ați avut-o?

– Alterego, adică celălalt ego al meu – am înfințat-o în 2001. A fost, de fapt, a doua firmă, pe prima am înființat-o în 2000, o asociere cu niște oameni de afaceri din Craiova, pentru dezvoltarea unei afaceri în domeniul balnear. Nu a mers, și cu banii obținuți din vânzarea ideii și cu cei puși la dispoziție de tata, în total 2.000 de dolari, am intrat în afacere. Am decis să nu îmi cumpăr garsonieră, ci să fac un business. Apoi am creionat câte un nume potrivit. Am reușit, din primii ani, o dezvoltare foarte mare pe zone de proiectare și am lucrat și lucrăm pentru entități importante: Bricostore, Decathlon, Cora.

Virgil Profeanu
Omul care a ajuns să facă afaceri cu NATO crede că viața nu îți oferă succes 100% de fiecare dată, dar îți oferă destul ca să fie bine

– Ați lansat conceptul de proiectare mall-uri „la cheie” .

– Oricine are o idee, noi avem capacitatea de a face un plan de business și să îi spunem dacă ideea este bună sau nu. După această etapă de analiză a unei idei, ideea respectivă urmează să fie transformată într-un concept. Bineînțeles că drumul ideii trece prin niște etape foarte bine controlate de noi. Sunt firme de proiectare mari în România, dar o entitate care să cumuleze totul ca întrun mall – nu există. O entitate care să ofere 15-20 de linii de business bine conturate – nu cred că mai există alta în România decât noi.

– Care a fost cea mai interesantă afacere creată de dvs?

– Nu aș putea să menționez. Cele mai mari sunt marile centre comerciale pe care leam realizat. Este interesant cum se construiește de la zero totul. Cea mai originală idee, probabil afacerile mici sunt cele mai originale, a fost cea a tatălui meu, care a vrut să își facă o mașină de curățat porumb. A durat zece zile până când a realizat-o. A desenato, a făcut piesele și a construit- o. M-am minunat atunci și mă mai minunez și acum, e funcțională după 30 de ani.

– De ce IKEA sau Cora au venit la dvs.?

– Pentru că oferim servicii integrate, pentru că știm să preîntâmpinăm problemele. Nu ne ducem pe un drum pe care am văzut că este plin de gropi. Mergem cu toate pregătite.

– V-ați extins de ceva vreme afacerile și în străinătate…

– Da, am devenit în 2013 contractori NATO. Am derulat în Mauritania un prim proiect. A fost o experiență bună. Modul nostru de organizare li s-a părut potrivit. După, am decis să mergem în Turcia. Putem spune că cifra de afaceri pe Turcia va fi mai mare, anul acesta, decât cea pe România.

– Așa de repede? Ați deschis afacerea în 2014?

– Da, dar Turcia este o piață foarte dinamică. Ne-am dus în Instanbul, am luat o clădire de birouri, am închiriat 400 de metri, am angajat 15 oameni, am început să promovăm, am contactat avocați, am semnat contracte, am crescut foarte repede. Repet, e o dezvoltare foarte dinamică.

– Am văzut că faceți referire foarte mult la resursa „ timp”. De ce?

– Pentru că timpul este singura resursă pe care dacă o consumi – o câștigi, dacă nu o consumi- o pierzi. Există două feluri de timp, timp propriu și timp cumpărat. Amândouă sunt foarte prețioase. Timpul propriu are 24 de ore pe zi și trebuie corect chivernisit, pentru că nu există posibilitatea să câștigi mai mult de atât. Și timpul cumpărat- este rezultat al timpului pe care îl câștigi prin plata celor care îi angajezi, și acela trebuie foarte corect utilizat.

Criza economică a adus normalitatea

– Criza economică v-a afectat pozitiv sau negativ?

– Noi am crescut în perioada crizei. În 2008, piața începuse să se restrângă și atunci am hotărât să mă repoziționez pe o ambarcațiune foarte solidă care să treacă prin furtuna crizei – care se pare că a devenit o normalitate. A trebuit să gândesc afaceri noi, pe care să le alipesc la afacerea existentă. Criza economică a afectat pe toată lumea, dar a contribuit și la revenirea la normalitate. Acum șapte ani ți se întâmpla să ai clienți foarte dificili, care se răzgândeau și făceau business a doua zi cu altcineva. Contractul nu mai reprezenta o regulă. Acum, după criză, au rămas în piață entități care pun bază pe contract și care manifestă seriozitate. Nu mai este oricine om de afaceri în ziua de astăzi.

Acum șapte ani de zile, cineva îmi povestea că a luat un contract de 180.000 de euro, de proiectare. Și întreb: cu cine faci? A, a zis el, o să dau la altcineva să facă. Era un intermediar practic, punea o carte de vizită și semna contracte. Astăzi nu se mai întâmplă.

„Când am atins 3.000 de ore de studiu, am urcat pe scenă, iar după 10.000 de ore de studiu- am ajuns solist la București”

Virgil Profeanu– Cum ați ajuns să aveți succes și în arte, nu doar în afaceri?

– Cred că este vorba tot de muncă. Mi-am dorit să cânt. Am înțeles că am un potențial vocal la vârsta de 19 ani. La 20 de ani am început să studiez în domeniul tehncii vocale canto-operă. Când am atins 3.000 de ore de studiu, am urcat pe scenă, iar după 10.000 de ore de studiu- am ajuns solist la București. Cam asta a fost.

– Nu v-a ajutat nimeni?

– Am fost ajutat, dar, în primul rând, e muncă, e un cumul de factori. Dacă stau să mă uit în urmă, au fost momente care m-au ajutat în viața artistică, și pot da ca exemplu întâlnirea cu maestrul Ludovic Spiess, din 1999. M-a ascultat cum cânt și mi-a zis: mergi pe drumul tău. Atunci când vei fi gata, vei înțelege. Am înțeles, în 2001. Scena Bucureștiului era atât de mare, încât era nevoie de o voce foarte bine lucrată și rezistentă.

– De acord, bine lucrată, dar de ce și rezistentă?

– Mă refer la nivelul de muncă, sunt între două și cinci spectacole pe lună, plus repetițiile, înseamnă chiar și 15 zile dintr-o lună în care aveai de cântat „full” trei ore zilnic. Dacă aș fi venit în București mai devreme, nu aș fi rezistat vocal. De aceea spun că am înțeles ce a vrut să spună maestrul atunci când mi-a zis, la prima întâlnire – „mergi pe drumul tău. Și, când o să fii potrivit, o să te iau”.

– Care sunt scenele care v-au produse cele mai profunde satisfacții?

– Realizări mari am avut în România. Eu am cântat ca angajat în București în perioada 2003- 2006. În 2006, din cauza unei conjucturi – a murit maestrul și a venit un alt director, care avea altă meserie decât zona vocală și am decis să plec. Și, la momentul respectiv m-am gândit să fac o carieră în străinătate. Am încercat să merg în paralel, am consumat resurse destul de mari pentru a merge în străinătate, iar în România veneam pentru business. Mi-a plăcut să cânt în Sicilia, în Coloseumul de la Pompei.

– Ați cam renunțat la cântat? Ați ales afacerile?

– E greu să penetrezi în străinătate fără o susținere potrivită și fără, iarăși, un cumul de factori. La un moment dat, am decis să mă orientez spre România, spre business. Spre echilibru emoțional. Astăzi mai cânt doar când am timp. Adică, astăzi – dacă îmi doresc să cânt undeva – dau un telefon și cânt. În 2013 am avut opt spectacole, în 2014 nu am avut timp pentru că am avut un eveniment fericit în viața mea: mi s-a născut un bebeluș. E perioada în care necesită atenție maximă.

– Dacă v-ar invita cineva acum să cântați în afară, ați merge?

– Pentru a cânta un spectacol întreg, ai nevoie de o pregătire minimă de o lună de zile. În condițiile în care ești în formă și ești antrenat, te poți duce uzual. M-aș duce, dar numai cu pregătirea necesară.

– Se vede că vă place să vorbiți despre latura artistică a dumneavoastră.

– Îmi place tot ceea ce fac și fac doar ceea ce îmi place.

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.