Au plătit 53 de miliarde lei vechi pentru a cumpăra cea mai mare societate de turism din Banat (3 hoteluri, 3 restaurante și încă altele). În contul societății se aflau și 45 de miliarde de lei. Încă o „privatizare de succes” a Ministerului Turismului pentru frații Cristescu, poate cei mai favorizați beneficiari ai privatizărilor din România capitalismului sălbatic.
Investigație realizată de Cătălin Antohe și Sorin Ghica
Frații Emil și Marius Cristescu au ajuns cei mai bogați timișoreni în urma afacerilor grele cu statul. Sub ochii adormiți ai funcționarilor statului, nenumărate fabrici privatizate de către cei doi afaceriști au fost puse pe butuci, pentru ca terenurile de sub ele să fie vândute pe bani grei.
România spoliată
Fabrica Tehnometal, Întreprinderea de Autoturisme Timișoara, cum era cunoscută în epoca ceaușistă, unde a fost creată Dacia 500 Lăstun, fabrica Dermatina, fosta fabrică Optica, Tehnolemn, fostele hale și clădiri istorice ale Atelierelor CRF – sunt doar câteva dintre „investițiile” fraților Cristescu, transformate în afaceri imobiliare extrem de bănoase.
Cu sprijin politic, puterea fraților Cristescu a ajuns atât de mare la nivel local încât șefi ai unor instituții publice din Timișoara erau numiți numai cu „binecuvântarea” lor.
Mai mult, unul dintre partenerii lor de afaceri din Timco (parte a Bega Grup), Traian Stoia, a fost pus viceprimar, având în subordine tocmai Direcția Patrimoniu din Primărie, care gestionează proprietățile municipalității.
„Șeful Poliției (Poliția locală) era pus după consultarea cu frații Cristescu. Viceprimarul Timișoarei fusese director la Bega Grup, firma fraților Cristescu, și venea la primărie cu mașina de la Bega”, a declarat recent, la o Realitatea TV, jurnalistul Andrei Bădin. Oameni de afaceri din Timișoara povestesc și astăzi cum erau hărțuiți de Poliția locală controlată de viceprimarul pesedist Stoia. Aceiași oameni susțin că protectorul la nivel politic al fraților Cristescu era bossul PSD Ilie Sîrbu, socrul lui Victor Ponta.
Și fostul primar al Timișoarei Nicolae Robu a adus acuzații similare. „O fi Marius Cristescu şeful lui (Traian Stoia n.r.), dar la Bega Grup. Primăria Municipiului Timişoara este condusă de Nicolae Robu şi câtă vreme va fi condusă de Nicolae Robu şef acolo este Nicolae Robu. Nu este Marius Cristescu”, tuna și fulgera edilul Timișoarei.
CITEȘTE ȘI Piedone a demonstrat în instanță cine sunt adevărații vinovați pentru tragedia Colectiv
Privatizarea Turism Banatul, „aranjamente” la Ministerul Turismului
Una dintre loviturile de marcă ale Cristeștilor, porecliți în media „frații Bicicletă”, este privatizarea „Turism Banatul”, astăzi Bega Turism SA, cea mai mare firmă de turism din Vestul țării, afacere despre ale cărei dedesubturi presa nu a relatat niciodată. Nici în vizorul procurorilor nu a intrat această privatizare „pe sprânceană”. Oare de ce?
Ca să preia controlul firmei care deținea cele mai cunoscute hoteluri – „Nord” și Timișoara”, plus trei restaurante și alte active, frații Cristescu au scos din buzunar 53 de miliarde de lei vechi. La acea dată, societatea avea în conturi peste 45 de miliarde de lei. Asta da lovitură!
Pentru „reușita” acestei privatizări de carton s-a lucrat din greu în subteranele Ministerului Turismului condus, pe atunci, de Dan Matei Agaton. Guvernul Năstase scosese din schemă FPS și dăduse privatizarea turismului pe mâna ministerului de resort (OUG 52/2001).
Ordonanța de urgență și normele metodologice prevedeau că singurele metode de privatizare sunt vânzarea acțiunilor sau a activelor firmelor ce trebuiau privatizate. Ministerul Turismului a găsit însă „soluția” să pună pe tavă societatea fraților Cristescu. Stratagema a fost majorarea capitalului social, aplicată în afara legilor privatizării și a avut drept unic rezultat și scop împroprietărirea afaceriștilor timișoreni.
CITEȘTE ȘI Dezmăț pe bani publici la primăria Iași: Cel mai mic salariu de director – 15.000 de lei
Ministerul a făcut pistă pentru „frații Bicicletă”
Înainte de a fi scoasă la mezat, SC „Turism Banatul” avea ca acționar majoritar statul român, prin Ministerul Turismului. Frații Marius și Emil Cristescu erau acționari minoritari, deținând mai puțin de 19% din societate (16,96% – Marius și 1,94% Emil). Surprinzător, managerul societății controlată de stat a anunțat că are aprobarea Ministerului Turismului pentru majorarea capitalului social al societății.
Dubios, din moment ce aceasta nu era prevăzută de legile privatizării în turism! Era de notorietatea că Statul nu participau niciodată la majorări de capital, deci era de la sine înțeles că Ministerul Turismului vroia să cedeze gratis, controlul asupra societății. Dacă ar fi respectat legea și ar fi scos la vânzare pachetul majoritar de acțiuni, Ministerul ar fi încasat sume substanțiale la buget.
În aceste condiții nu mai surprinde pe nimeni că pe 4 aprilie 2002, când s-a votat majorarea de capital prin care Marius și Emil Cristescu au ajuns să dețină 50,1% din capitalul social, reprezentantul Ministerului Turismului nu s-a opus la această manevră, deși a rămas cu doar 30% din acțiuni!
CITEȘTE ȘI Încă o răfuială politică la TVR! Televiziunea publică a ratat și alegerile europene
Majorarea de capital, făcută ilegal
Specialiștii consultați de noi au confirmat că și majorarea de capital social a fost făcută ilegal. „Potrivit hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor, Marius și Emil Cristescu nu aveau voie să cumpere acțiuni decât în limita cotei deținute (16,96% și 1,94%). Or ei au cumpărat mult mai multe acțiuni decât aveau voie legal, reușind astfel să devină acționari majoritari”, ne-au spus sursele. Dacă majorarea de capital social se făcea legal, frații Cristescu ar fi controlat doar 38% din acțiunile Turism Banatul în timp ce Ministerul Turismului ar fi rămas cu aproape 39 de procente (38,85%) în loc de 30%, cu cât . Cu 39% din acțiuni, Ministerul Turismului ar fi vândut un pachet de acțiuni consistent, un pachet de control, cu mult mai atractiv pentru investitori, deci la un preț mai mare.
Manevra a permis Ministerului Turismului să ascundă de ochii curioșilor detalii financiare importante. Precum că firma Turism Banatul urma să primească miliarde din contractele de vânzare prin leasing a trei mari hoteluri din Timișoara – Continental, Central și Cina. Prin această inginerie, Ministerul Turismului a organizat doar o licitație formală, cu o prezentare sumară a societății astfel ca Marius și Emil Cristescu au ajuns să ia, aproape pe gratis, două hoteluri în Timișoara, restaurante și alte active.
A fost floare la ureche ca restul de 30% de acțiuni să fie adjudecat de o altă firmă controlată tot de frații „Bicicletă”. Aceștia au plătit la buget pentru privatizare 22,8 miliarde de lei vechi pentru o firmă care avea în conturi 98,3 miliarde de lei!
Dosarele penale, îngropate la București
Afacerile dubioase cu statul le-au adus fraților Cristescu multe dosare penale, dar, rând pe rând, acestea au fost închise de procurori.
„Îmi amintesc că și în anii aceia când s-a făcut privatizarea exista obligația de a investi și a le dezvolta. Ce s-a ales? Nimic! O afacere cu terenuri. Au fost puse la pământ și timișorenii au văzut asta. Există o mulțime de lucruri care nu s-au clarificat niciodată. Îmi amintesc foarte bine că o procuroare, Constanța Cârstea, a tot spus public și mai spune și azi dacă o întrebi că există niște dosare, trei la număr, foarte voluminoase, care vorbesc despre afacerile necurate ale fraților Cristescu, dosare care ar fi fost luate la București, de la Timișoara și îngropate”, a dezvăluit cunoscuta jurnalistă timișoreană Brândușa Armanca.
În spațiul public s-a vehiculat că Marius și Emil Cristescu ar fi beneficiat de protecție în justiție, scăpând cu fața curată din toate dosarele penale deschise pe numele lor.
Dosare penale rătăcite și „Omerta” procurorilor
Am pornit pe urmele dosarelor și ni s-a confirmat că practic toateau fost închise. Mai mult, au fost unități de parchet care ori au refuzat să răspundă întrebărilor legate de dosarele Cristeștilor, pe motiv că nu ar fi informații de interes public!?!, ori au pretins că nu au în evidență dosarele de care am întrebat.
Unora dintre dosare li s-a pierdut însă urma, sau pur și simplu unitățile de Parchet trimit informații eronate.
Astfel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara ne-a comunicat că, pe lângă dosarele instrumentate împotriva fraților Cristescu pe care le-a închis cu NUP, a mai declinat unul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara. Surpriză, această unitate de parchet ne-a răspuns că nu știe nimic: „Potrivit evidenţelor informatice ECRIS privind cauzele penale înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara, în raport cu datele fumizate prin solicitarea formulată de dvs., nu au fost evidenţiate asemenea dosare penale”.
Am stăruit în demersurile noastre, iar în cele din urmă procurorii au găsit dosarul, dar au susținut că l-au declinat mai departe la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş. „Dosarul penal cu nr. 93/P/1999 la care faceţi referire a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi declinat în favoarea unităţii noastre de parchet, unde s-a înregistrat sub nr. unic 1270/P/2000. La data de 14.04.2000 în dosarul nostru penal nr. 1270/P/2000 s-a dispus declinarea de competenţă în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş”, a răspuns în cele din urmă Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Urma dosarului s-a pierdut însă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, care ne-a răspuns, inițial, că datele solicitate nu sunt informații de interes public, pentru că ar avea caracter de date personale!?! Am revenit cu o nouă solicitare, de data aceasta procurorii precizând că au avut în lucru un cu totul alt dosar care îi viza pe frații Cristescu, pe care l-au soluționat cu NUP. Astfel cauza 93/P/2009, renumerotată 1270/P/2000 s-a pierdut în subteranele Justiției.
La fel și un alt dosar, 106/P/2002, despre care ni s-a spus că a fost preluat la Parchetul ICCJ de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. De la Parchetul ICCJ ni s-a răspuns sec: „în urma verificărilor efectuate la nivelul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nu au fost identificate dosare privind persoanele menționate”.
Cetățeanul TV
