În acest sezon estival, CFR Călători pare să se ghideze după proverbul „cine se scoală de dimineaţă departe ajunge”. În cazul de faţă, „departe” înseamnă Mangalia. Trenurile directe spre sudul litoralului au fost înghesuite în prima parte a zilei, astfel că dacă vrei să ajungi la Costineşti sau Neptun şi nu te-ai trezit în timp util eşti nevoit să schimbi trenul la Constanţa. Şi nu în toate situaţiile ai la îndemână legături convenabile, aşa că până la urmă eşti nevoit să le bagi bani în buzunar patronilor de autobuze şi microbuze de pe litoral, pentru a ajunge la destinaţie. De parcă nu era de ajuns, unii angajaţi ai CFR Călători din gara Mangalia se poartă cu clienţii într-o manieră greu de calificat.
Cum magistrala feroviară Bucureşti-Constanţa a fost modernizată cu bani europeni şi trenurile pot atinge viteze de până la 160 km/oră, toată lumea s-ar fi aşteptat ca pe această linie, în plin sezon estival, trenurile să circule din oră în oră, ca acum 10-15 ani.
Ei bine, nu e aşa. Pe parcursul unei zile, sunt şi intervale de aproape patru ore în care din Bucureşti Nord nu pleacă niciun tren spre mare.
Însă ceea ce este mai deranjant pentru turişti este faptul că toate trenurile care circulă direct la Mangalia, fie ele cu plecare din Bucureşti Nord, fie din Bucureşti Băneasa, au fost înghesuite în prima parte a zilei. Ultimul tren spre Mangalia, IR1932, pleacă din Bucureşti Nord la ora 9,30. După aceea, toate trenurile se opresc la Constanţa, de unde eşti nevoit să schimbi pentru a-ţi continua călătoria.
Legături deficitare spre Mangalia din gara Constanţa
Dacă ai ratat trenul de 9,30 îţi spui nu-i nimic, îl iau pe cel de 10,40, IR 10804. Această garnitură ajunge la Constanţa, conform Mersului Trenurilor, la 12,59 şi te gândeşti să iei un tren Regio spre staţiunile din sudul litoralului. Ei bine, primul tren spre Mangalia, R8801, pleacă din Constanţa abia la 14,10.
Niciun călător zdravăn la cap nu va aştepta în gară mai bine de o oră pentru a avea legătură spre Mangalia, ci, evident, va apela la microbuzele şi autobuzele din faţa gării. Astfel, nişte bani pe care ar fi putut să-i încaseze societatea de stat CFR Călători intră în buzunarele unor firme private.
Şi mai apare un inconvenient. Niciun autobuz sau microbuz nu circulă de la Constanţa spre staţiunile din sudul litoralului, ci toate merg spre Mangalia pe drumul naţional. Dacă trebuie să ajungi la Eforie Nord, Eforie Sud sau Costineşti nu este nicioproblemă, însă dacă trebuie să te cazezi la Olimp, Neptun, Cap Aurora sau Jupiter eşti nevoit să iei autobuzul până la Mangalia şi apoi să te urci în altul, în sens opus, care circulă prin staţiuni. Avantajul legăturilor directe pe calea ferată dintre Constanţa şi Mangalia este că trenurile opresc în Halta Neptun, care serveşte toate staţiunile enumerate mai sus.
Revenind în gara Constanţa, la următoarele trenuri ce sosesc de la Bucureşti, legăturile spre Mangalia sunt mult mai bune. De exemplu, IR 1585 pleacă din Bucureşti Nord la 14,10 (la aproape patru ore după precedentul!) şi ajunge la Constanţa la 16,38. De aici, ai legătură spre Mangalia, cu R8803, la 16,57.
CFR Călători dă vina pe problemele de garare din Mangalia
Cetateanul.net a solicitat oficialilor CFR Călători o explicaţie privind numărul de trenuri directe Bucureşti-Mangalia din această vară. „În acest sezon estival, turiştii din Capitală care doresc să ajungă pe litoralul românesc au la dispoziţie, zilnic, şapte trenuri care asigură legătura între regiunile mari ale ţării şi Mangalia, via Bucureşti Nord sau Bucureşti Băneasa. În plus, conexiunea între Bucureşti Nord, Bucureşti Obor şi Constanţa este realizată cu alte şapte trenuri. În plus, din Constanţa mai sunt disponibile alte patru trenuri Regio destinate în special transportului de navetă”, au răspuns aceştia la solicitarea Cetateanul.net.
Conducerea CFR Călători a încercat să explice şi deficienţele în legăturile directe dintre Constanţa şi Mangalia: „Numărul de trenuri dintre Constanța și Mangalia este limitat pentru că circulaţia se realizează pe linie simplă cu o viteză relativ scazută cauzată de desele frânări necesare pentru opririle în toate stațiunile de pe litoral și condițiilor tehnice impuse de infrastructură. Mai mult, stația de cale ferată Mangalia are o capacitate limitată de prelucrare a trenurilor, pe timpul zilei trenurile de noapte staționând în Mangalia”.
Pare plauzibil, însă gara Mangalia arată ca acum 20 de ani din punctul de vedere al configuraţiei liniilor şi atunci erau mult mai multe trenuri. Deci, o soluţie de garare a garniturilor ar putea fi găsită (de fapt, ea a fost găsită încă de acum multe decenii).
Pentru că tot am ajuns la Mangalia, trebuie menţionat că peroanele acestei gări arată deplorabil. În plus, dacă trenul opreşte la linia 4, eşti nevoit să traversezi liniile cu bagaje cu tot, pentru a ajunge la tunelul de la linia 3. Care tunel nu este dotat cu nicio rampă pentru trolere sau pentru persoane cu dizabilităţi.
Casiere cu atitudine de sfidare a călătorilor
Însă ce este mai supărător este comportamentul unor casiere din gara Mangalia, angajate ale CFR Călători, care nu realizează faptul că ele îşi iau salariile din banii plătiţi de călători pe bilete.
Este şi cazul doamnei Cornelia Antimirescu. Pe 4 august, am ajuns dimineaţă în gara Mangalia şi am vrut să cumpăr trei bilete până la Constanţa, la un tren Regio. Pe geamul ghişeului era menţionat faptul că se poate plăti şi cu cardul, aşa că i-am spus casierei că vreu trei bilete până la Constanţa şi apoi i-am întins cardul. A fost suficient pentru ca doamna Antimirescu să înceapă să zbiere, vorbindu-mi la persoana a doua singular: „Du-te şi scoate bani de la bancomat, nu mă interesează, eu am scos deja biletele şi nu mi-ai spus că vrei să plăteşti cu cardul”.
I-am replicat că nici ea nu m-a întrebat cum vreau să plătesc, aşa cum ar fi fost normal. Pe un ton tot mai ridicat, am primit şi replica: „De unde să ştiu eu dacă ai bani în buzunar? Şi cum ar fi să întreb de fiecare dată cum vrea să plătească pasagerul?”. Ar fi ca şi cum v-aţi face meseria, doamnă. Şi dacă vă este atât de greu să întrebaţi de fiecare dată (ceea ce, de altfel, fac ospătarii restaurantelor de pe litoral şi nu se mai plâng – dar ei nu lucrează la stat şi sunt daţi afară dacă au o astfel de atitudine), puteţi să lipiţi un afiş în care să-i rugaţi pe călători să precizeze înainte dacă vor să achite cu cardul.
Aşteptăm din partea oficialilor CFR Călători să ne precizeze ce părere au despre atitudinea doamnei Cornelia Antimirescu şi ce măsuri disciplinare se vor lua la adresa domniei sale.
O bilă albă: mai multe vagoane restaurant
Şi după atâtea duşuri reci, şi o bilă albă pentru societatea feroviară de stat din România. Faţă de anii trecuţi, CFR Călători a adus o îmbunătăţire palpabilă pentru pasageri, introducând mai multe vagoane restaurant în compunerea trenurilor care se îndreaptă spre Constanţa sau Mangalia.
Trenurile din programul Trenurile Soarelui care au în compunere un vagon restaurant sunt:
IR 1932 şi IR 1931 Cluj Napoca-Bucureşti Nord – Mangalia şi retur;
IR 1822 şi IR 1821 Arad-Bucureşti Nord – Mangalia şi retur;
IR 10803 şi IR 10804 Braşov-Bucureşti Nord – Mangalia şi retur;
IR 1985 şi IR 1582 Bucureşti Nord – Constanţa si retur.
Cum asigură RENFE legătura Madrid-Barcelona-Costa Brava
Am văzut cum stă treaba la CFR Călători cu trenurile din Capitală către litoral. Acum să vedem cum stau lucrurile în acest sens în alte state europene.
În ceea ce priveşte Spania, compania feroviară RENFE asigură legătura dintre Madrid şi Barcelona cu nu mai puţin de 17 trenuri pe zi (nu le-am luat în calcul pe celelalte cinci cu transbordare). Într-adevăr, niciuna dintre aceste garnituri nu-şi continuă drumul pe linie ferată de pe Costa Brava, până la Blanes (care ar putea fi considerată echivalentul gării Mangalia, fiind cap de linie).
Însă legăturile din Barcelona spre Blanes, trecând prin toate staţiunile de pe Costa Brava, sunt mult mai bune decât cele de pe linia Constanţa-Mangalia. Asta pentru că intervalul de succedare a trenurilor Regio de pe această rută din Spania este de 40 de minute, şi nu de două-trei ore, cum se întâmplă la noi în unele cazuri.
Cu TGV de la Paris la Nisa
În Franţa, între capitala Paris şi Marsilia existîă o linie de mare viteză, pe care circulă trenuri de tip TGV. Acestea îşi continuă apoi călătoria pe Coasta de Azur, până la Nisa, cu o viteză mult mai redusă, ce-i drept.
Din Paris spre Nisa sunt şase trenuri zilnice, dintre care cinci de tip TGV şi un Intercity de noapte. În cursul dimineţii, ultimul tren direct spre Nisa, operat de compania feroviară franceză SNCF, pleacă din Paris ceva mai târziu decât cel din Bucureşti spre Mangalia (11,19, faţă de 9,30).
Ce să mai spunem că TGV-ul franţuzesc parcurge distanţa de peste 900 km în doar cinci ore şi jumătate…
Cetățeanul TV
