Soții Ceaușescu. S-au îndrăgostit pe strada Veseliei și au condus România. La pas prin istoria Sectorului 5

Întinsă între Șoseaua Sălaj și Strada Progresului, pe cam 660 de metri, de pe strada Veseliei intri în baza sportivă Electromagnetica.

Pe un plan din 1911 și o hartă din 1914 se poate observa un proces de populare în jurul Căii Ferentarilor, care începea de la Bariera Craiovei, prin apariția de noi străzi, ca Veseliei.

Citește și O plimbare istorică pe Calea Rahovei. La pas prin sectorul 5

Câmpul lui Bachus, cum i se mai spunea Ferentarului, rămăsese o mahala destul de întinsă. În interbelic a ajuns un cartier muncitoresc și un punct important al sindicalismului bucureștean. Tot atunci a fost construit stadionul Ministerului Muncii, unde acum e baza Electromagnetica, pe care s-au întâlnit prima dată soții Ceaușescu.

Elena Petrescu, viitoarea tovarășă Ceaușescu, începuse să frecventeze Cercul Cultural Muncitoresc, apropiindu-se de mișcarea sindicală comunistă, prin 1937.

În primăvara lui 1939, la una din acțiunile de 1 Mai ale Cercului cultural muncitoresc al breslei metalurgiștilor și lucrătorilor din îmbrăcăminte, Nicolae Ceaușescu o cunoscut-o pe Elena „Lenuța” Petrescu, fiindu-i prezentată de fratele său mai mare, Marin Ceaușescu.

„Regina muncii” de pe Veseliei

Apoi, în cadrul unei serbări câmpenești organizate, în data de 13 august 1939, pe stadionul Ministerului Muncii din „Parcul Veseliei” de muncitorimea Capitalei, Lenuța Petrescu a fost aleasă „Regina balului”, mai precis „Regina muncii”.

Un raport al Siguranţei arată că, în scopul alegerii „Reginei”, au fost împărţite cărţi poştale, ocazia fiind „transformată de comunişti într-o ocazie de propagandă”. Pe cărţile poştale s-au scris declaraţii de adeziune şi s-a cerut eliberarea comuniştilor Ilie Pintilie, Alexandru Iliescu, Matei Socor şi alţii.

Odată aleasă, „Regina”, muncitoare la fabrica „Jaquard”, a spus: „Mulţumesc proletariatului conştient de eforturile făcute pentru apărarea libertăţii şi a martirilor clasei muncitoare”.

Două zile mai târziu, în cadrul şedinţei Cercului Cultural al tineretului breslei textile, pielărie şi încălţăminte, Nicolae Ceauşescu, ucenic de cizmar, a propus înfiinţarea unei secţiuni turistice, teatrale, corale şi culturale separate, breasla fiind obligată să angajeze profesori şi dirijori.

În octombrie Nicolae Ceaușescu a fost ales de secretar al Uniunii Tinerilor Comuniști (UTC), calitate în care a intrat în pușcărie șase luni mai târziu.

Închisoarea i-a adus și începutul iubirii carnale cu Elena, care l-a vizitat la Jilava. Acțiunea a fost posibilă după ce Nicu s-a prefăcut că are nevoie la dentist. În drum spre infirmerie, a mituit gardianul, care l-a dus la o casă conspirativă deținută de partid, unde-l aștepta Lenuța.

De atunci i-au mai despărțit doar gloanțele încasate în ziua de Crăciun a anului 1989.

„Ferentaria”

Operatorul de film al familiei Ceauşescu, Pantelie Tuţuleasa, a trăit în acea perioadă pe strada Veseliei, pe care s-au cunoscut Elena Petrescu și Nicolae Ceaușescu:

„În acest mare cartier, cu bune şi rele, cu zile frumoase şi uneori triste, mi-am consumat 17 ani din propria viaţă, în mare parte sub atenta îndrumare a mătuşii mele după tată, care purta un nume frumos: Nataliţa. A fost o întâmplare să stau exact acolo. Eu ştiu că ea, Elena Ceauşescu, a copilărit prin partea aceea a locului, nu neapărat în Veseliei. De fapt, ei doi, ea şi Nicolae Ceauşescu, s-au învârtit prin Uranus, Dealul Spirii, Rahovei, Ferentaria – cum îmi place mie să-i spun acelui cartier. Şi e normal să se fi învârtit pe acolo, pentru că era o zonă mai dezvoltată a muncitorilor. Acolo erau Uzinele Vulcan, Wolf, Zimmer, Ţesătoriile Reunite, Industria Iutei, Fabrica de Uleiuri Phoenix, Metalurgia Manotehnica. Era zonă industrială mai dezvoltată, solicita şi mână de lucru ieftină”.

Pantelie Tuţuleasa a ajuns la vârsta de 17 ani din comuna Argetoaia, judeţul Dolj, la Bucureşti, în Ferentari. Mătuşa sa, Nataliţa, stătea acolo şi lucra la fabrica de ţesături, fabrică la care se va angaja şi el. „Am stat în zona Ferentari, cu pestriţa ei stradă a Veseliei, până la vârsta de 34 de ani”, povestea el.

„Pe Veseliei, erau mulți copii”

Născut în 1964 pe strada Veseliei, Nicolae Păun, zis Niki Scorpion, care i-a reprezentat pe romi în Parlament din 2000 până în 2016, își amintea:

„În casă din stradă Veseliei, unde m-am născut, eram 24 de copii în aceeași curte, a bunicului, părinții mei fiind persoane ce munceau în alte zone decât cele în care lucrau alții care puteau câștigă și ceva în plus. Noi am fost trei la părinți: sora mea, care este mai mare cu șase ani, eu și fratele meu, mai mic cu 12 ani decât mine.

Mama, deși o femeie cu foarte puțină carte, era mai degrabă preocupată de ce se va întâmplă cu copiii ei în viitor, decât să se gândească: <Lasă, că o să crească și așa>. Nu mergea! De crescut <și așa> creșteam, dar a zis: <Nu!>. Sărmana, lucra 10-12 ore pe zi și nu avea cum să se ocupe de mine; tată era pe șantier. Și-a spus: <Domnule, mai bine țin copilul la cămin, să aibă altă educație, decât cea din stradă Veseliei>…“. La doi ani, mama l-a ales pe el pentru a-l da la cămin, deoarece, fiind foarte mulți veri, nici condițiile de trăi nu erau chiar atît de bune. 

„Acolo, pe Veseliei, erau mulți copii”, preciza Nicolae Păun.

Veseliei, cap de linie

Strada Veseliei este prinsă în planul trenului metropolitan promis, în campania electorală, de primarul general Nicușor Dan.

„Ce înseamnă tren metropolitan? Înseamnă că dacă locuieşti în Ilfov şi lucrezi în Bucureşti (…), te urci în trenul metropolitan şi cobori la Gara de Nord sau în Pipera, sau la AFI Cotroceni. Înseamnă un metrou care circulă la suprafaţă, cu toate avantajele pe care le are metroul. Avantajul este că avem deja infrastructura CFR existentă”, spunea Nicușor Dan.

Potrivit planurilor, „metropolitanul” ar trebui să folosească fostele linii industriale ale Bucureștiului – cele care brăzdau platformele de fabrici, de la periferie spre centru.

„Răzoare – Veseliei” este un tronson important în magistralele lui Nicușor Dan. Strada Veseliei este, conform desenelor primarului general, stație comună pentru trei magistrale de „metropolitan”.

Există și o explicație pentru alegerea Veseliei ca nod feroviar: acolo au rămas, în paralel, două linii de cale ferată, dar care nu mai au nici zece metri, peste care trece și un drum.