Chiar şi după 1 iunie, când va intra în vigoare măsura anunţată marţi de premierul Victor Ponta, de reducere a TVA la 9% pentru produsele alimentare, România va rămâne una dintre ţările europene cu cele mai mari valori ale taxei. În Belgia, TVA pentru alimente este 6%, în Franţa 5,5% (ţara care a inventat TVA), iar în Marea Britanie chiar zero. Şi în ceea ce priveşte nivelul standard al TVA, de 24%, România este pe locul 4, după Ungaria (27%), Danemarca şi Suedia (ambele 25%).
Odată ce a anunţat că intenţionează să reducă TVA, premierul Victor Ponta a oscilat între două variante – diminuarea de la 24% la 20% a cotei generale sau o scădere la 9% a nivelului de impunere pentru produsele alimentare.
Luni, aproape toată lumea dădea câştigătoare prima variantă. După ce era gata-gata să-şi pună în cap patronatele şi sindicatele din industria alimentară, dar şi o bună parte a societăţii civile, premierul s-a răsucit la 180 de grade şi marţi a anunţat că, de la 1 iunie, se reduce TVA la produsele agroalimentare. Noul nivel al taxei va fi de 9%.
Destul de ridicat şi aşa, redus, dacă este să consultăm cotele de TVA aplicate de statele membre ale Uniunii Europene la produsele alimentare. Dar să vedem ce TVA plătesc europenii în general şi care este nivelul taxei pentru alimente:
Austria
Cota standard: 20% (din ianuarie 1984)
Cota pentru alimente: 10%
Belgia
Cota standard: 21% (ianuarie 1996)
Cota pentru alimente: 6%
Bulgaria
Cota standard: 20% (ianuarie 1999)
Cota pentru alimente: 20%
Croaţia
Cota standard: 25% (martie 2012)
Cota pentru alimente: 25%
Cipru
Cota standard: 19% (ianuarie 2014)
Cota pentru alimente: 5%
Cehia
Cota standard: 21%
Cota pentru alimente: 15%
Danemarca
Cota standard: 25% (ianuarie 1992)
Cota pentru alimente: 25%
Estonia
Cota standard: 20% (iulie 2009)
Cota pentru alimente: 20%
Finlanda
Cota standard: 24% (ianuarie 2013)
Cota pentru alimente: 14%
Franţa
Cota standard: 20% (ianuarie 2014)
Cota pentru alimente: 5,5%
Germania
Cota standard: 19% (ianuarie 2007)
Cota pentru alimente: 7%
Grecia
Cota standard: 23% (iulie 2010)
Cota pentru alimente: 13%
Ungaria
Cota standard: 27% (ianuarie 2012)
Cota pentru alimente: 18%
Irlanda
Cota standard: 23%
Cota pentru alimente: 4,8%
Italia
Cota standard: 22% (octombrie 2013)
Cota pentru alimente: 4%
Letonia
Cota standard: 21% (iulie 2012)
Cota pentru alimente: 21%
Lituania
Cota standard: 21% (septembrie 2009)
Cota pentru alimente: 21%
Luxemburg
Cota standard: 17% (ianuarie 2015)
Cota pentru alimente: 3%
Malta
Cota standard: 18% (ianuarie 2014)
Cota pentru alimente: ZERO
Olanda
Cota standard: 21% (octombrie 2012)
Cota pentru alimente: 6%
Polonia
Cota standard: 23% (ianuarie 2011)
Cota pentru alimente: 5%
Portugalia
Cota standard: 23% (ianuarie 2011)
Cota pentru alimente: 13%
România
Cota standard: 24% (iulie 2010)
Cota pentru alimente: 24%, din iunie 9%
Slovacia
Cota standard: 20% (ianuarie 2011)
Cota pentru alimente: 10%
Slovenia
Cota standard: 22% (iulie 2013)
Cota pentru alimente: 9,5%
Spania
Cota standard: 21% (septembrie 2012)
Cota pentru alimente: 4%
Suedia
Cota standard: 25% (iulie 1990)
Cota pentru alimente: 12%
Marea Britanie
Cota standard: 20% (ianuarie 2011)
Cota pentru alimente: ZERO
TVA, invenţie franţuzească
Peste două zile, TVA împlineşte venerabila vârstă de 61 de ani. Puţini ştiu că taxa pe valoarea adăugată s-a născut pe 10 aprilie 1954, fiind
invenţia unui francez – Maurice Lauré, inspector de finanţe, la acea vreme director adjunct al Direcţiei Generale de Impozite din Hexagon.
Ideea de bază a fost simplificarea unui sistem de taxare care avea inconvenientul de a lua bani de la toţi intermediarii de pe circuitul mărfurilor, de la producţie şi până la vânzare. Cu alte cuvinte, cu cât erau mai mulţi intermediari, cu atât mai mare era taxarea.
Dacă la început TVA a fost valabilă pentru marile companii, în 1968 s-a generalizat la nivelul tuturor agenţilor economici.
ICM, înlocuit de Văcăroiu cu TVA
În România, TVA a fost introdusă la 1 iulie 1993 de primul ministru de la acea vreme Nicolae Văcăroiu (acum preşedintele Curţii de Conturi).
Până atunci, în România funcţiona impozitul pe circulaţia mărfurilor (ICM), care, ca şi la francezi înainte de 1954, îi taxa pe toţi intermediarii de pe circuitul mărfii. ICM fusese introdusă prin Decretul nr. 509 din 1 ianuarie 1954. Adică atunci când francezii introduceau TVA…
Cetățeanul TV
