Primarului general Nicușor Dan nu-i plac obiceiurile românești, gen Dragobete, așa că nu a dat aprobare ca tradiționalele Târguri de Mărțișor de la Piața Romană și Piața Universității să înceapă, așa cum era anunțat, din 24 februarie.
Asociația Artizanilor și Mărțișorarilor care are ca scop păstrarea tradițiilor românești, condusă de Viorel Ene, mai cunoscut ca președinte al Asociației Victimelor Mineriadelor din România, anunțase pe internet că cele două târguri se deschid în ziua de Dragobete, 24 februarie 2023.
De altfel, la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles”, Sala Dalles din buricul Capitalei aflată în subordinea PMB, Târgul de Mărțișor își deschide porțile pe 25 februarie, adică în ziua de după Dragobete.
„Ăstora nu le plac Dragobetele, Crăciunul…”
„Dacă vrei Gay Parade, mâine primești de la Primăria Municipiului București (PMB) aprobare s-o faci unde vrei tu, de Valentine Day, la fel, dar de Dragobete primarul general nu vrea să audă.
De pe vremea lui Ceaușescu, oamenii vin și-și cumpără mărțișoare de la Piața Romană, la coloane, și din spațiul dintre Universitate și Arhitectură. Asta până anul ăsta, când artizanii au cerut aprobare și de Dragobete, că omul cumpără înainte de 1 Martie.
Pe 15 ianuarie s-au depus 4-5 cereri la PMB, de asociații care au vreo 200 de vânzători. Una dintre ele este cea condusă de Viorel Ene. În fiecare an, aceasta își ține târgurile la Romană și Universitate.
Mai sunt asociații care au depus solicitări pentru Piața „George Enescu” și pentru spațiul pietonal de la „coada calului”.
Au depus cererile pe 15 ianuarie, ca să treacă termenul de 30 de zile în care, la nivelul primăriei, se înființează comisia de organizare a evenimentelor publice, în care sunt reprezentanți de la Poliția Locală, Circulație, ISU, Salubritate… de la toate Serviciile secundare ale Primăriei. Toți trebuie să ia la cunoștință ce eveniment vrei să faci și să-și spună obiecțiunile. Totul se trece în contractul care se face cu Primăria.
Cererile au trecut prin comisie pe 9 februarie. Comisia a redactat protocolul și toți au semnat. Singurul care n-a semnat a fost Nicușor Dan.
Dacă îi respecta pe acești oameni, a doua zi, pe 10 februarie, normal era ca Nicușor Dan să semneze, așa cum au făcut toți primarii de până la el.
Însă, numai el ține acest document în mapă.
Vocile din preajma lui le-au spus solicitanților că nu trebuiau să treacă „Dragobetele” în cereri, că „ăstora nu le plac Dragobetele, Crăciunul, trebuia să scrieți doar că vreți aprobarea de pe 24 februarie, că poate nu făcea asocierea cu Dragobetele”.
Oamenii ăștia plătesc Muncipalității cam câte 10.000 de lei pe zi pentru fiecare amplasament.
Putea să le spună de la bun început că nu le dă aprobările, nu să-i țină încurcați. Oamenii nu-și cumpără marfă decât dacă au siguranța spațiului de vânzare. E o lume a lor, afacerea lor.
Pentru ei, termenul în care primesc autorizația este foarte important.
Anul trecut, la fel… Nicușor Dan le-a dat aprobare, dar după Dragobete.
Sabotează orice are legătură cu artizanatul, cu sărbătorile creștine…
Oricum, dacă v-ați uitat la luminițele de Crăciun puse de Primăria Capitalei, nicăieri nu găseai tema Nașterii Mântuitorului. Nu vedeai o stea, un îngeraș… În schimb, erau fulgi de nea, brăduți… Ăsta e doar un exemplu”, a declarat, pentru CETĂȚEANUL, un membru al comisiei.
Dragobete, zeul dragostei neiubit de Nicușor Dan
În „Obiceiuri populare de peste an – Dicționar” (1997), Ion Ghinoiu asociază numele de Dragobete cu un personaj din mitologia populară românească: „zeu tânăr al Panteonului autohton cu dată fixă de celebrare în același sat, dar variabilă de la zonă la zonă (…), patron al dragostei și bunei dispoziții pe plaiurile românești”, fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”.
Ion ghinoiu oferă detalii despre familia acestuia, numindu-l „fiu al Babei Dochia și cumnat cu eroul vegetațional Lăzărică”.
Dicționarul menționează (în plan secund) că Dragobete este și o „sărbătoare dedicată zeului dragostei cu același nume”.
Romulus Vulcănescu în „Mitologia română” din 1985 îl descrie ca o „făptură mitică”, fiind „tânăr, voinic, frumos și bun”.
Simeon Florea Marian, în „Sărbătorile la români” (1898-1901, reeditare din 1994), a scris că „în mai multe comune din Muntenia” și mai ales în Oltenia, sărbătoarea creștină „Aflarea capului Sf. Ioan Botezătorul” (din 23 februarie) „se numește Dragobete”.
El a afirmat că după credința poporului, aceasta este ziua în care toate păsările și animalele se împerechează.
„Dragobetele în aceste părți este o zi frumoasă de sărbătoare”; „băieții și fetele au deci credință nestrămutată că în această zi trebuie ca și ei să glumească, să facă Dragobetele, după cum zic ei, ca să fie îndrăgostiți în tot timpul anului”.
Este menționată o legendă din comuna Albeni, potrivit căreia „Dragobete Iovan era fiul Babei Dochia”. Autorul l-a descris ca fiind „o ființă, parte omenească și parte îngerească, un june frumos și nemuritor, care umblă în lume ca și Sântoaderii și Rusalele, dar pe care oamenii nu-l pot vedea, din cauză că lumea s-a spurcat cu sudalme și fărădelegi”. A fost prezentat în aceeași lucrare și ca zeul dragostei și al bunei dispoziții, de ziua lui se organizau petreceri, deseori urmate de căsătorii. El este protectorul și aducătorul iubirii în casă și în suflet”.
Cetățeanul TV
