Justiția absurdă! Tată condamnat la închisoare pentru că nu i-a învățat pe copii să-și iubească mama abuzivă

justitie absurda

Judecătorii au condamnat la 5 ani de închisoare tatăl care și-a crescut copiii pentru că a fost indiferent față de relația acestora cu mama care i-a abuzat ani de-a rândul fizic și psihic. În ochii judecătorului, mama care își bătea copiii și nu le plătea nici pensia alimentară este victima iar tocmai tatăl este agresorul.

Articol realizat de Cătălin Antohe și Sorin Ghica

Potrivit „justiției” orădene, tatăl și-ar fi manipulat psihologic copiii ca să rupă legăturile cu mama biologică, exercitând asupra acestora acţiuni de abuz psihologic şi de alienare parentală grave. Expertizele psihologice și anchetele sociale îi contrazic pe judecători.

Mama biologică, de la care micuții fugiseră din cauza bătăilor sistematice, a abuzurilor și a neglijenței la care fuseseră supuși, este victimă în ochii magistraților.

Dosarul de abandon familial al mamei abuzive, ținut la sertar de procurori

În septembrie 2021, tatăl copiilor, Alexandru Talpoș, care a reușit să-și salveze copiii din mâna mamei agresoare și să obțină custodia lor, a fost condamnat de Judecătoria Oradea, de fond, la 5 ani de pușcărie, pentru alienare parentală. Soția acestuia, Diana Talpoș a fost condamnată, prin aceeași sentință, la 4 ani de închisoare! Tot judecătorii au decis ca cei mici să fie instituționalizați, decizie la care mama biologică nu s-a opus!?!

Revoltător este și că Teodora Andor, victimizată acum de procurori și judecători, este cercetată de aproape un an de Poliția Oradea pentru abandon de familie, după ce timp de 2 ani (2018-2020) nu și-a vizitat nici măcar o singură dată copiii, aflați în grija tatălui în urma unei decizii definitive a instanței, și nici nu le-a mai plătit pensia alimentară.

Potrivit surselor Cetățeanul, deși polițiștii au efecftuat cercetarea penală de mai multă vreme, procurorul care coordonează cazul tergiversează trimiterea femeii în judecată, timp în care mama abuzivă pozează în victimă.

Justiția de la Oradea, oarbă și surdă. La propriu!

Pentru judecători nu a contat nimic! Anchetele sociale care arătau că micuții au fost abuzați fizic și psihic de către mama lor, expertizele psihologice care au dovedit că tatăl nu și-a influențat copiii să își respingă mama biologică, ci doar a avut grijă de ei ca de ochii din cap și chiar mărturiile celor mici – strigătul lor de durere că vor fi luați de la familia tatălui, au fost întoarse pe dos de către instanță pentru a justifica o condamnare scandaloasă într-o Românie absurdă. O adevărată vânătoare de vrăjitoare demnă de epoca Inchiziției!

Concluziile expertizelor făcute de specialiști au fost răstălmăcite de judecători prin paradoxuri, născociri și erori crase de logică.

Prin judecata lor strâmbă, judecătorii au condamnat la suferință nu doar părinții, dar și pe copiii care, potrivit deciziei, urmează să fie internați într-un centru de plasament.

Expertiza psihologică l-a declarat nevinovat pe tată, judecătorul a răstălmăcit totul și l-a condamnat

Judecătorii au dispus o expertiză psihologică, pentru a stabili dacă atitudinea de respingere a relației minorilor cu mama biologică, considerați de instanță părţi vătămate, a fost determinată în vreun fel de tatăl și de soția acestuia – inculpați în dosar. Expertul psiholog a spus una, dar judecătorul a concluzionat practic taman pe dos. Prezentăm câteva exemple „în oglindă” (cu precizarea că acestea sunt cu duiumul”. Ce nevoie mai au oare judecătorii din Oradea de experți psihologi universitari din moment ce știu ei mai bine cum e cu psihologia?

  • Descriind relația  pe  care minora o are cu tatăl său, expertul Annamaria Balla, doctor în psihologie și lector universitar, a notat că dacă D şi-ar exprima dorinţa de a se întâlni cu mama ei, Andor  Teodora, nu  ar  pune  obstacole… Atitudinea ADL faţă  de tatăl ei este una  de respect, nu prezintă  semne de teamă sau abuz fizic, psihic sau emoțional”.

Judecătorul, fără studii și competențe în psihologie a decis exact pe dos: „În aceste condiții expertul a încercat să ofere o explicație cât mai rațională a atitudinii celor doi minori din timpul ședinței de evaluare, fără însă, a fi putut percepe realitatea obiectivă a situației de fapt desfășurate în timp în cazul minorilor, nefiind astfel, în măsură să constate că întreaga atitudine a copiilor la adresa mamei este determinată de practicile de alienare parentală exercitate de către inculpați asupra minorilor”.

Psihologul vorbește de traumele fizice, altfel cunoscute și din sentințele date de Tribunalul Bihor (sus), dar judecătorul Ioan Timiș stabilește că abuzurile mamei sunt doar „pretinse” și „nu au existat în realitate”
  • Experta a consemnat: „minora prezintă un nivel foarte mare de stres psihologic în prezenţa mamei”, „În prezent ADL prezintă semne de abuz psihic şi emoţional în raport cu acţiunile mamei (mama biologică – n.r.), Andor Teodora. (…) ADL nu a depăşit situaţiile percepute ca traumă, din acest motiv evită relaţia cu mama”. Răspunzând obiectivului cerut de instanță – dacă Alexandru Talpoș și soția sa au influențat-o sau manipulat-o pe fetiță în relația cu mama biologică, psihologul a fost categoric: „Nu se poate afirma că aceste raționamente ar fi fost insuflate de tatăl sau soția tatălui”, arătând și că minora are argumente logice pentru care nu doreşte să o vadă pe mama sa.

Din nou judecătorul „întoarce opinia psihologului lector universitar și îi arată unde că nu a „înțeles conceptul de alienare parentală dinamică” (?!) : „contrar susținerilor formulate în apărare de către inculpați, în cauză, poziția minorei ADL, exprimată atât în cadrul declarațiilor date în fața instanței civile și penale, cât și în cadrul ședințelor de evaluare psihologică, în raport de care expertul psiholog a reținut trauma minorei în raport cu acțiunile mamei (…) se impun a fi valorificate prin prisma sindromului de alienare parentală dinamică, reținut în cazul celor doi minori, conduita copiilor relevând faptul că minorii sunt alienați de mama lor ca urmare a acțiunilor de alienare parentală exercitate de către inculpați asupra acestora”.

  • Expertul psiholog a concluzionat că Nu există dovezi care să susţină determinarea directă a atitudinii minorei ADL de respingere a relaţiei cu marna ei. Într-un mod indirect, tensiunea dintre tatăl şi mama minorei, precum şi indiferenţa tatălui faţă de sentimentele mamei au susţinut, dar nu au determinat procesul de înstrăinare.

Judecătorul a preluat din zbor sintagma „indiferența tatălui” din textul de mai sus și a speculat-o ca motiv pentru condamnarea la 5 ani de închisoare: „pretinsul refuz al copiilor de a menține legătura cu mama, invocat de către inculpați, reprezintă, în realitate, voința inculpaților, inoculată în mod deliberat minorilor (opiniile şi deciziile celor doi copii, cu vârsta de 4 ani, respectiv 11 ani la acea dată, formându-se, în mod evident, în strictă legătură cu persoanele investite emoţional, precum şi cu mediul în care trăiau”.

Mărturia fetei abuzate: „Mama ne bătea, ne umilea și nu ne îngrijea”

Într-o declarație în fața instanței, așternută pe nu mai puțin de 14 file, copila abuzată a descris teroarea trăită în casa mamei împreună cu fratele său mai mic: bătăi aproape zilnice, umilințe, nopți în care mama nu stătea cu ei, distrându-se în cluburi etc.

„În anul 2015 am reclamat-o pe mama mea la poliţie deoarece ne bătea, pe mine şi pe fratele meu, nu ne îngrijea,  nu-şi făcea datoria de mamă, ne umilea spunându-ne să ţinem mâinile pe lângă corp când ne bătea, eram permanent îngrijiţi de către bone şi de către bunica maternă. Devenise o obișnuință să nu mai stăm acasă la sfârşit de săptămână şi nici în cursul săptămânii deoarece eram la bonă acasă. În acest context, am luat hotărârea în anul 2015 să nu mă mai întorc la mama mea şi să o reclam la poliţie”, și-a început depoziția copila care acum are aproape 16 ani.

Tatăl, condamnat acum la 5 ani de închisoare cu executare pentru acuzația de alienare parentală (respinsă de psiholog!), și-a convins fata să se întoarcă la mamă, după ce aceasta promisese că nu o va mai maltrata. Copila s-a întors, dar după câteva săptămâni mama a revenit la vechile năravuri: „I-am spus tatălui că mama continuă să ne bată și să ne neglijeze și că nu mai vreau să rămân acolo”.

„Una dintre vorbele mamei era că urinează pe poliție și dacă vrea tot mă bate, făcând referire la faptul că am reclamat-o la poliție”, a declarat minora.

Fata a rememorat în fața judecătorilor un incident care a marcat-o profund, petrecut pe 6 decembrie 2016. Teodora Andor a venit la școală și și-a snopit fiica în bătaie, în fața tuturor colegilor de clasă și a dirigintei. Loviturile peste față au fost atât de puternice încât ochelarii copilei au fost sparți.

„Mama a venit la mine, mi-a adus un cadou de Sfântul Nicolae, deşi înainte nu primeam cadouri. (…) Mi-a adus acel cadou ca să mă cumpere, deoarece a doua zi urma să particip la o evaluare psihologică la DGASPC. Am întrebat-o din nou de ce ne bate, de ce nu ne îngrijeşte. (…) M-a prins agresiv de braţul drept, s-a înfuriat, eu am încercat să mă eliberez din mâna ei şi am întrebat-o dacă iar încearcă să mă intimideze. (…) În  acel moment, mi-a tras o palmă peste față, mi-au căzut ochelarii pe jos și s-au spart. A vrut să mă lovească din nou, dar a intervenit diriginta și s-a oprit”, a povestit minora.

Teodora Andor nu și-a dat acordul nici măcar pentru ca fiica sa să-și facă pașaport, pentru a ajunge la o clinică medicală din Ungaria la tratament.

„I-am cerut acordul pentru emiterea paşaportului, dar a refuzat, deşi atât eu, cât şi fratele meu aveam nevoie să ajungem la o clinică din localitatea Debreţin, cu care mama nu a fost de acord, spunând că sunt medici şi în România”, a mai declarat fata.

Mama abuzivă a avut interdicție judecătorească pentru violență asupra copiilor

Abuzurile la care au fost supuși cei doi copii de către mama biologică au fost confirmate în repetate rânduri, atât de anchetele sociale, ba chiar și de judecători.

În 2017, Tribunalul Bihor a întors o altă sentință strâmbă a Judecătoriei Oradea și a interzis mamei abuzive să se mai apropie de minori.

„Motivarea instanței de fond ilustrează cel mai bine vechiul proverb românesc ‹bătaia e ruptă din rai›, proverb care, însă a deschis calea multor tragedii în familiile românești. (…) Instanța de fond în mod ilegal a ignorat, cu bună știință, numeroasele rapoarte psihologice despre repetatele corecții fizice aplicate ambilor minori și despre faptul că i-a pus viața în pericol fetei DA,  rapoarte emise de către direcția generală a Protecției Copilului și de către Autoritatea tutelară, din care rezultă, fără putință de tăgadă, caracterul violent (fizic și verbal) al mamei, precum și refuzul categoric al celor doi copii de a mai locui cu mama”, se arată în motivarea deciziei civile 973/A/2017 a Tribunalului Bihor.

Halucinant, instanța de fond, tot Judecătoria Oradea care l-a condamnat acum pe tată stabilise că nu se impune interdicția pentru Teodora Andor nu se impune pentru că, deși mama a recunoscut că și-a bătut copiii, micuții nu au avut nevoie de îngrijiri medicale și nu le-au rămas urme pe corp!?!

Cetățeanul TV

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here