INTERVIU Crin Antonescu revine și pune cruce unificării Dreptei

Antonescu
Crin Antonescu, pe vremea când nu știa că stă la masă cu Statul paralel

Decizia lui Crin Antonescu de a participa la alegerile europarlamentare pe listele PNL nu este echivalentă cu revenirea fostului lider liberal în politica internă activă. Este mai degrabă o participare ”hors-concours”, motiv pentru care Antonescu nici nu folosește verbe apăsate atunci când vorbește despre PNL, după cum se poate vedea din interviul dat pentru ”Cetățeanul”.

Credeți că PNL profită sau nu de criza PSD-ului?

E greu să evaluăm acum altfel decât în sondaje, care au doza lor de nesiguranță sau de nesemnificativ până la urmă. E greu să apreciem cât profită sau nu PNL-ul de criza PSD-ului, asta vom vedea în viitorul apropiat. Convingerea mea este că atunci când o formațiune aflată în majoritate, la guvernare, trece prin ceea ce trece PSD-ul și arată în fiecare zi ceea ce arată PSD-ul, este imposibil ca Opoziția să nu profite. Cred că profită și PNL-ul dar mai cred, și am spus-o totdeauna și nu mă sfiesc să o repet, că nu este suficient și că în afara acestui profit conjunctural PNL trebuie să construiască în fiecare zi o alternativă pozitivă. Nu doar aceea în care încasează profitul din eșecul celor de la putere.

Reformulez: se mișcă sau nu PNL suficient de bine ținând cont de criza la zi din PSD? Face și PNL ceva sau doar stă și așteaptă?

Cu certitudine se mișcă. Cât de bine, cât de eficient, îmi este greu să apreciez, nu sunt calificat și nici în postura de a face asta, dar cu certitudine PNL-ul s-a mișcat și se mișcă pentru cine vrea să observe lucrurile cu o anumită distanță nepătimașă.

Se vorbește despre o posibilă candidatură a lui Ludovic Orban la alegerile europarlamentare. Prezența unui lider de partid pe listele europarlamentare, implicit plecarea sa din țară pentru un mandat în Parlamentul European, este de bun augur pentru respectivul partid?

E greu de spus în general, lucrurile trebuie luate caz cu caz. Există cazuri, nu foarte multe dar există, de partide conduse de europarlamentari. Cred că înainte de toate este importantă decizia pe care domnul Orban o va lua sau nu. Sigur că la acel moment, dacă se va decide să candideze, partidul va evalua ce e bine și ce e rău. Nu cred că se poate da aici o regulă generală, fiecare caz depinde de conjunctură, depinde de partid, depinde până la urmă de personalitatea celui care ar fi într-o asemenea situație.

PNL are perspective, trebuie doar să se miște cu talent

PNL-ul de astăzi nu mai are lideri, colcăie de ”bisericuțe” interne iar fuziunea cu PDL-ul fierbe și acum deși de la evenimentul propriu zis au trecut deja niște ani. Cu toate acestea, Crin Antonescu îi creditează pe liberali în perspectiva următoarelor alegeri.

Domnule Antonescu, ați condus PNL dar PNL-ul de astăzi nu mai este cel de acum câțiva ani. Are probleme interne, persistă inclusiv cele legate de fuziunea cu PDL. Credeți că PNL-ul de astăzi este apt să se descurce onorabil la alegerile din 2019 și 2020?

Până la primele alegeri, respectiv cele europarlamentare, mai sunt dacă nu greșesc vreo opt luni. Niciun partid nu este la ora această turat pe deplin pentru aceste alegeri. Cred că PNL are toate șansele, după cum are și toate motivele, să ajungă la startul acestei campanii cu toate resursele puse la lucru. Este vorba despre un lanț de alegeri – europarlamentare și prezidențiale anul viitor, locale și parlamentare naționale în 2020 – care va da până la urmă măsura forței politice a fiecăreia dintre formațiunile semnificative. Eu cred că în acest moment există toate motivele dacă nu de optimism, de încredere că PNL poate să își joace această carte cu succes.

Suntem un popor paternalist din punct de vedere politic, avem tot timpul nevoie de un ”tătuc” inclusiv la nivelul partidelor. În România de astăzi nu mai există însă lideri politici nici la Putere și nici în Opoziție, nici la dreapta și nici la stânga scenei politice. În aceste condiții, credeți că pentru PNL ar fi bună varianta unei conduceri colective?

Nu, în niciun caz. PNL are prin statutul său – și a avut întotdeauna de fapt – o conducere colegială prin organismele sale. A avut-o mereu – și pe timpul lui Tăriceanu și pe timpul meu, o are și pe timpul lui Orban. În același timp însă, în convingerea mea, partidele trebuie să aibă un președinte, un lider încărcat cu toate valențele și cu toate responsabilitățile acestei poziții. Asta nu are însă nimic paternalist, este vorba despre un lider democratic așa cum de altfel întotdeauna a fost cel puțin la PNL și în orice caz această convingere a mea nu contrazice cu nimic ideea că niciodată un singur om nu poate rezolva totul. Sau nu poate compromite totul.

Ținând cont de actualul context politic și de fractura generată de politicieni în societate, credeți că PNL va reuși, în 2020, să atingă scorul de 25 – 30%, obligatoriu pentru un partid care se vrea o forță politică redutabilă pe scena națională?    

Eu cred că, dacă acest interval care ne separă de viitoarele alegeri parlamentare la termen va fi parcurs corect, PNL nu are cum să obțină un rezultat sub 30%. Și chiar considerabil peste.

„Problema nu este unificarea ci este identitatea”

Fostul lider liberal nu dă șanse demersului de unificare a formațiunilor de dreapta și în plus nu-i vede necesitatea.

Ce credeți despre încercarea de unificare a dreptei?

Eu am trăit povestea asta de prin 1992. Am spus mereu și o spun și acuma: problema nu este unificarea ci este identitatea. Problema dreptei în România nu este să reunească neapărat toate formațiunile  care se revendică a fi de dreapta, ci să aibă cel puțin o forță politică, un partid care cu adevărat să înțeleagă, să asume și să practice o identitate națională și europeană coerentă de dreapta. Cred tot despre PNL, că nu am unde să-mi îndrept speranțele în altă parte, că acest lucru se va întâmpla.

Aveți în vedere ceva pe rețeta CDR?

Nu, ceva pe rețeta unui PNL puternic cu identitate clară, asumată și practicată. Dacă, alături de o asemenea forță politică, se pot construi sau este nevoie să se construiască într-un moment sau altul alianțe sau alte forme politice conjuncturale, este cu totul altceva și este foarte natural. Dar problema adevărată a dreptei în România este asta.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

*