De ce a fost condamnată Elena Udrea, fosta „Blondă de la Cotroceni”. Schema mitelor

Elena Udrea, condamnată. Una dintre cele mai importante decizii a sistemului de justiție din acest an și poate și din ultimii ani este condamnarea Elenei Udrea pentru mită și abuz în serviciu. Fostul ministru susține că este o victimă a unui sistem aproape ocult, format din SRI și DNA. Cetăţeanul vă prezintă probele și vă propune să verificați cine are dreptate.

Instanţa supremă a condamnat-o în această săptămânp, în dosarul denumit “Gala Bute”, pe fostul ministru al Dezvoltării Regionale Elena Udrea la şase ani de închisoare cu executare pentru luare de mită şi abuz în serviciu, fiind achitată pentru tentativa de folosire de declaraţii false sau incomplete.

Decizia nu este definitivă şi trebuie pusă în aplicare, doar că Elena Udrea este în Costa Rica şi nu poate întemniţată până nu va fi extrădată. Mai mult, conform deciziei, Udrea are de plătit despăgubiri de peste opt milioane de lei către Autoritatea pentru Turism. Instanța a decis și confiscarea a aproape 1 milion de lei de la aceasta.

Decizia judecătorilor, considerată teoretic una imparțială, a fost imediat atacată de Elena Udrea care susține că judecătorii sunt controlați de același sistem ocult format din fostul șef al Serviciului Român de Informații, Florian Coldea și de Laura Codruța Kovesi, șeful Direcției Naționale Anticorupție.

Elena Udrea, condamnată. Ce spun procurorii?

Anchetatorii au făcut cercetări cu privire la săvârşirea, în perioada 2010 – 2012, a mai multor infracţiuni de corupţie la Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului şi de către Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpata Elena Udrea, ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului, a coordonat un sistem prin care persoanele cele mai apropiate acesteia au primit cu ştiinţa sa sume de bani de la reprezentanţii unor societăţi comerciale pentru a le garanta plata la timp a lucrărilor finanţate de autoritatea publică. Lista apropiaților îi cuprinde pe: Ștefan Lungu Ştefan – consilier personal al ministrului, Ana Maria Topoliceanu – director CNI, Gheorghe Nastasia – secretar general al ministerului şi Tudor Breazu – asistent personal.
Sumele obţinute au intrat fie nemijlocit în posesia Elenei Udrea în numerar ori prin plata unor bunuri şi servicii, fie au ajuns la persoane indicate de aceasta sau la Organizaţia Bucureşti a Partidului Democrat Liberal.

Cum se apără Elena Udrea

”Din punctul meu de vedere, în acest dosar nu poate exista decât o decizie de achitare (…) În general am văzut că în ultimii ani femeile au curaj mai mare decât bărbații să spună ceea gândesc cu adevărat. De aceea este mai bine să fii judecat de un complet de femei. Lucrurile nu mai sunt cum erau acum doi ani. Au ieșit la iveală multe dedesupturi, multe adevăruri din spatele acestor anchete”, a declarat Elena Udrea în ziua premergătoare condamnării.

În linii mari, apărarea sa se bazează pe următoarele idei:

• Nu există nici o probă în afara de declarațiile celor implicați că ar luat mită.
• Nimeni nu a vazut banii cash pe care i-ar fi primit ca mită. Gheorghe Nastasia spune că nu a deschis geanta cu 900.000 de euro primită de la un om de afaceri pentru a o preda fostului ministru.
• Nu există nicio semnătură a sa pe acte care să motiveze abuzul în funcție.
• Totul este un scenariu făcut de DNA.

PRIMA MITĂ

Elena Udrea, condamnată. Conform procurorilor, fapte aprobate și de judecători în urma condamnării de marți, în cursul anului 2010, ministrul Elena Udrea primit în mod indirect, prin intermediul lui Ștefan Lungu Ştefan, bani de la Adrian Gardean şi Miron Gardean Miron, pentru a asigura finanţarea la timp a unor contracte de lucrări încheiate de Termogaz Company S.A. cu mai multe unităţi administrativ teritoriale în cadrul programului „Schi pentru România”.

Pe 24 august 010 şi 20.12.2010, cei doi au dispus transferul sumei totale de 695.367 de lei în patrimoniul unei societăţi controlate de inculpatul Lungu Ştefan prin intermediul mai multor contracte fictive de achiziţie. Suma menţionată reprezintă 10% din valoarea plăţilor efectuate de minister către administrațiile din Cavnic şi Borsec care apoi făceau plățile către Termogaz Company S.A.

Din probele cauzei a rezultat că Udrea Elena Gabriela cunoştea împrejurările esenţiale referitoare la remiterea sumelor de bani, iar Lungu Ştefan a folosit o parte din banii astfel obţinuţi, la cererea ministrului, pentru plata unor servicii de publicitate şi de monitorizare a mediului online de care au beneficiat inculpata şi Organizaţia Bucureşti a PDL.

A DOUA MITĂ

Elena Udrea, condamnată. În perioada 2010 – 2011, Elena Udrea, împreună cu Ana-Maria Topoliceanu, directorul Companiei Naţionale de Investiţii (CNI)și prietenă bună a fostului ministru, au primit o sumă de aproximativ 300.000 de lei de la Dragoș Marius Botoroagă. Acesta este administrator la Consmin SA. În schimbul șpăgii, CNI a asigurat plata la timp a lucrărilor executate de Consmin SA în baza contractelor încheiate cu instituția condusă de Topoliceanu.

Astfel, după ce CNI realiza plăţile către Consmin S.A. pentru lucrările efectuate, Botoroagă dispunea transferul a 10% din suma încasată către societatea controlată de Lungu, Last Time Studio SRL., în baza unor contracte de consultanţă fictive. În acest mod, s-au realizat cinci plăţi, în valoare totală de 335.486 de lei.

La rândul său, Ștefan Lungu dădea banii primiţi lui Tudor Breazu, apropiat al Elenei Udrea și iubit al lui Topoliceanu. Plăţile se realizau fie în numerar, fie prin intermediul unei societăţii administrată de Breazu, în baza altor contracte fictive de consultanţă. În acest mod, s-au realizat patru transferuri bancare în valoare totală de 209.762 de lei şi o plată în numerar de aproximativ 90.000 de lei.

O parte din aceste sume au fost înmânate în numerar lui Topoliceanu, care le-a predat la rândul său Elenei Udrea.

Diferenţa a fost folosită de Breazu şi Topoliceanu pentru a plăti diferite cheltuieli ale Elenei Udrea sau ale Organizaţiei Bucureşti a PDL.

A TREIA MITĂ

Elena Udrea, condamnată. În cursul anului 2011, Elena Udrea a cerut şi a primit de la Adrian Gărdean, direct şi indirect, foloase materiale în valoare de 10% din plăţile efectuate de minister pentru contractele de lucrări încheiate de Termogaz Company SA şi Kranz Eurocenter SRL, în schimbul garanţiei că finanţările vor fi aprobate la timp.

În data de 6 octombrie 2011, Gardean a remis suma de 900.000 euro în numerar lui Gheorghe Nastasia, în contul încasărilor care urmau să fie realizate Termogaz Company SA şi de Kranz Eurocenter SRL din fondurile Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Cu acelaşi prilej, Nastasia Gheorghe i-a transmis lui Gardean Adrian, la cererea lui Udrea Elena Gabriela, că suma remisă nu acoperea procentul solicitat de ministru, având în vedere valoarea totală a plăţilor care urmau să fie efectuate către cele două societăţi, iar pentru diferenţă i-a cerut virarea sumei de 3.000.000 de lei în conturile unei societăţi controlate de Obreja Rudel.

Suma de 900.000 euro a fost predată de Nastasia ministrului Elena Udrea, iar diferenţa de 3.000.000 RON a fost transferată de Termogaz Company S.A. în contul Europlus Computers SRL la data de 28 decembrie 2011, în baza unui contract fictiv de publicitate.

ABUZUL ÎN SERVICIU

Elena Udrea, condamnată. La data de 24 iunie 2011 s-a încheiat contractul de servicii atribuit prin negocierea fără publicarea unui anunţ de participare, între Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Europlus Computers SRL, având ca obiect prestarea serviciilor de promovare a României în cadrul evenimentelor desfăşurate cu ocazia organizării Galei Internaţionale de Box profesionist de către Federaţia Română de Box.

În baza acestui contract, prin ordinul de plată nr. 9/01.02.2012, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului a efectuat plata serviciilor de promovare în valoare de 8.116.800 RON.

Fondurile publice au fost utilizate într-o modalitate interzisă de lege, respectiv pentru finanţarea unui eveniment sportiv organizat de către o societate comercială, iar suma achitată în baza contractului constituie în întregime un prejudiciu produs în patrimoniul ministerului. Prin încheierea contractului s-a urmărit în realitate asigurarea fondurilor necesare organizării galei de box menţionate, iar achiziţia de servicii de publicitate a reprezentat doar o justificare formală, pentru care nu exista o nevoie reală a ministerului, cu unicul scop de a da o aparenţă de legalitate contractului.

Mai mult, contractul a fost atribuit cu încălcarea procedurilor legale de achiziţie publică şi au fost achiziţionate servicii care nu se regăsesc printre categoriile de cheltuieli eligibile pentru programele cu finanţare europeană.